Postări

Se afișează postări din 2016

Viata mea perfecta

Imagine
In fiecare dimineața mă trezesc și-mi văd puiul de om alături de mine cum respira. Ii văd pieptul micuț cum se ridica si se lasă. Ii observ liniile fetei ei perfecte. O iubesc, o ador, infinit și înapoi. Facebook-ul îmi arată amintiri cu ea de când era foarte micuța, câteva zile. Și îmi dau seama cât sunt de fericita, de împlinita. Cât de perfecta e viața mea acum, din viziunea mea. Unele persoane vociferau in locul meu, spunând ca as fi o prefăcută, ca de fapt eu n-as fi fericita decât pe Facebook, ca as fi o frustrata și așa mai departe. Dar oare, cei care stau și ma urmăresc pe mine, îmi copiază cuvinte și le postează la propriile fotografii, parând fericiti, nu sunt niște frustrați? Cei care îmi urmăresc zilnic postările cu reproșuri in ochi și cuvinte dure pe buze nu sunt niște ipocriți? Oare nu sunt ei, cei prefăcuți și nefericiți in viața de zi cu zi? Cred ca răspunsul e logic. Eh, am încetat demult sa mai iau in seama lucruri inutile. Ceea ce m-a făcut sa scriu, e un fel de r

Idei si cuvinte fara noima

7 octombrie 2016. A trecut ceva timp de cand n-am scris. Nici macar nu mai stiu cate luni a trecut.  Afara e soare, e cald, cred ca e cea mai calduroasa zi din toamna asta, iar eu stau in casa :)) Ah, toamna. Anotimpul meu de suflet.  Un amalgam de sentimente se fugaresc in mine. Bucurie si tristete, placere si dor, iubire si neincredere. Am impresia uneori ca istoria se rescrie. Traiesc aceleasi sentimente si momente la fel ca acum un an sau doi, Sau 3 sau 4. Nici nu mai stiu. Le-am pierdut numarul de cand mi-am pierdut increderea. A luat-o la fuga cat au tinut-o picioarele si m-a lasat goala. Dezbracata si vulnerabila. Mi-e frica ca ma va ataca nesiguranta, iar eu nu am cu ce sa ma apar.  Sunt precum un lut in mainile celor care ma iubesc si pe care ii iubesc. Nu prea m-au modelat asa cum voiam. Trebuia sa fiu mai tare, asa ca o piatra, sau macar nisip sa ma pot prelinge atunci cand nu vreau sa mai stau intr-un loc. Trebuia sa fiu apa, sa fiu peste tot si nicaieri. In schimb sunt

Infinit

E trecut de ora 12, dar Trish nu poate dormi. De data asta pentru ca e fericita si mulțumită. Soțul ei doarme linistit si obosit langa ea. Au avut parte de cea mai romantica si pasionala noapte impreuna, au facut dragoste cum n-au facut-o de ceva timp. Săruturi senzuale, atingeri ferme si șoapte fierbinți in ureche. S-au devorat unul pe altul, flamanzi de carne cruda si iubire pura. Se simțeau unul si același. -Îmi plac momentele astea, parca am fii unul. -Și mie, raspunde ea. Asta înseamnă iubire. -Tu esti tot ce am mai de preț pe lumea asta si ma bucur enorm ca esti soția mea. Pentru mine e simplu. Te am langa mine si am tot. Nu mai vreau nimic altceva. Sunt fericit. -Vad si ma bucur ca simți asta si mi-ai spus. Nu voi mai plange la noapte, râde Trish. -De ce sa plângi? -Pentru ca tu vezi totul prea simplu, pe cand eu analizez totul si cand imi da cu virgula, plang. -Da, dar eu vad in ansamblu. Am tot, sunt împlinit si fericit.  -Ma bucur mult ca simți asta si ca am vorbit. Stiu ca m

Jurnalul lui Trish

E târziu si Trish e trista. Nu mai are lacrimi sa se descarce, asa ca se pune in patul din celălat capăt al camerei. Soțul ei a adormit deja in patul conjugal. Sunt căsătoriți de câțiva ani, dar de ceva timp Trish e tot mai dezamagita de cum decurg lucrurile. Pentru el e simplu. O iubeste si aduce bani in casa. Iar pentru el, asta e de ajuns. Dar Trish vrea afecțiune, vrea iubirea aia nebuna care i-a adus impreuna. Vrea nopți pline de iubire in care sa faca dragoste, apoi sa vorbească pana adorm, fericiti si îmbrățișați. Vrea dimineti cu iubire si miros de cafea. Vrea zile pline de el si de iubirea lui. Ar multumi-o si un singur mesaj de la el care sa-i arate ca in gândurile lui se afla doar ea. Oh si câte ar vrea. Dar nu, lucrurile astea lipsesc cu desăvârșire. Noaptea el adoarme răpus de oboseala, uneori nici noapte buna nu apuca sa-si spună. Dimineata se trezeste devreme si o săruta cuminte pe buze apoi pleaca la munca. Ziua nu dă nici un semn, ocupat fiind cu serviciul, iar cand se

Prima ploaie fericită

Imagine
E prima zi cand ploua si eu nu plang. De fapt mi-au dat ceva lacrimi de fericire azi dimineata, stand la cafea cu el si realizând cat sunt de norocoasa. Dar e prima zi in care ploua iar eu nu sunt suparata. In schimb am ras cu gura pana la urechi atunci cand, din masina, pregătit de munca, mi-a trimis un pupic pe calea vântului. Cand mi-a zâmbit cu gura pana la urechi, șoptind un "Te iubesc!" auzit doar de mine si de șuierătul vântului. Mai ca-mi venea sa ies in ploaie si sa dansez. Bine, oricum am ieșit si m-am bucurat de ploaie si de iubirea pe care o primesc tot mai des. Afara ploua si e frig, dar in casa e cald si plin de iubire.  Ii multumesc in gând lui Dumnezeu pentru tot, pentru minunăția de copil pe care il avem, pentru faptul ca el e tatăl copilului meu si ca e soțul meu, pentru faptul ca ne iubeste atat de mult, ca ne iubim atat de mult si pentru familia mea minunata care imi e alături. Ii mai multumesc pentru ca sunt sănătoasa si ma pot bucura de ei si ei de mine.

Gânduri despre si pentru fetita mea

Imagine
Sunt prea fericita ca sa mai pot scrie. Sunt prea împlinita si egoista ca sa împărtășesc ceea ce simt. Dar totodata trebuie sa scriu unele chestii, care vreau sa rămână întipărite undeva si sa le recitesc cu drag, amintindu-mi prețioasele momente. De cand am devenit mama ei, am evoluat si m-am schimbat. Nu radical, dar simt asta pe pielea mea si in sufletul meu. Iubirea pe care i-o purtam tatălui ei la început, credeam ca e cea mai mare si mai puternica pe care o puteam simți in aceasta viata, însă din data de 17 noiembrie, 2015, am realizat ca e o nimica toată pe langa iubirea necondiționată, pura si atat de strânns legată, ce i-o port ei. Copila asta m-a vindecat de orice durere sufleteasca. M-a facut sa renasc si mai puternica decat inainte si mult mai pura. Mi-a înlăturat orice răutate si ura din suflet, mi-a umplut sufletul de iubire de frumos si m-a facut sa sper la o viata mai buna. Ne-am creat bula noastra roz in care suntem doar noi 3 si pe care o alimentam cu multă iubire, sp

Perfecțiune

De mică tindeam mereu spre perfectiune. Sa fac totul perfect, "ca la carte". Sa scriu cat mai frumos, sa învăț cat mai bine, sa arat impecabil, sa ma comport cat mai respectuos si frumos, sa am grija sa vorbesc cat mai corect, sa-i fac pe ai mei mândrii de mine. Dar cu cat am crescut mi-am dat seama ca nu totul poate fi perfect. Suntem oameni si greșim, e normal. M-am lasat păgubasa la un moment dat, cand mi-am dat seama ca oricât as incerca sa fac totul perfect, nu iese. Nu de fiecare data.  Am întâlnit si avut parte de oameni frumosi in viata mea langa care am învățat ca e normal sa nu fii perfect, ar însemna sa fii robot. M-au învățat ca e normal sa greșești, ca e normal sa nu-ti iasă totul ca la carte si ca fericirea o găsești in lucruri marunte. Ca fericirea celorlalți te poate împlini mai mult decat fericirea ta proprie.  Pana in prezent imi găseam fericirea in lucruri minore, precum o carte citită, o seara petrecuta cu familia, depănând amintiri, o zi petrecuta cu iubi

Arome de vanilie

Imagine
Cand mi-am creat primul blog aveam in minte ideea de jurnal. Acel jurnal in care scrii despre tine, despre sentimente, idei, momente, oameni de langa tine. L-am facut public pentru ca asa am vrut. Asa am simțit in acel moment. M-am gândit ca poate si altcineva simte ca mine si s-ar bucura sa se regăsească in cuvintele mele. Era un spațiu intim in care reveneai doar pentru ca vroiai.  Nu era loc de bârfa sau răutăți, invidii sau nervi. Blogul meu era despre viata si despre mine cu sinceritate.  După cateva luni m-am îndrăgostit de un băiat cu ochii căprui si care era pasionat de mașini la fel de mult ca mine. Ne unea aceasta pasiune comuna. Am început sa scriu despre el. Blogul meu se transforma dintr-un jurnal, într-un roman de dragoste. Simțeam atat de intens totul încât nu puteam tine in mine, asa ca ma descărcam acolo. După vreo 2 ani in care totul a fost plin de iubire, adrenalina, nervi, gelozie, momente frumoase si unele mai putin frumoase, ne-am despărțit. Distanta si-a spus cuv

Frânturi

Imagine
Am obosit. Fizic, psihic, nici eu nu mai știu. Ma dor toate. Închipuie-ti un războinic care se intoarce de la lupta, rănit, împușcat, plin de răni sângerânde, dar care inca e in picioare. Merge se târăște, dar nu se lasa. Îsi cunoaste foarte bine destinația si nu se lasa. Asa sunt eu acum. Timpul, distanta, lipsa nu iartă pe nimeni. Dar totuși, toate astea sunt compensate de o iubire pura. De un zâmbet curat si inocent. De doi ochi albaștrii si o inima curată care iubeste necondiționat. Si asta e arma mea. Motivul pentru care inca sunt in picioare si merg mai departe. Voi sunteți destinația mea finala.  

Bucăți de suflet

Imagine
Sunt o ciudata, dar crede-ma ca in momentele mele bune sunt cea mai fermecătoare. Sunt cea mai perfecționistă femeie din lume si cu toate astea trăiesc in haos. Îmi place să-mi fac planuri si liste si sfârșesc prin a le face pe toate in cu totul alta ordine de idei, dar mereu le bifez pe toate. Mintea mea funcționează in situații critice, doar atunci e forțata sa funcționeze la capacitate maxima. Instinctele îsi fac apariția in momentele de adrenalina.  Îmi place la nebunie sa conduc cu viteza. Cat merge mașina de tare. Ador sa-i aud motorul cum rage la putere cat mai mare. Sa simt adrenalina cum îmi invadează venele si fiecare por din corp. Atunci ma simt vie.  Iubesc un bărbat cu tot ce am eu mai bun si simt ca sunt iubita la maxim de el. Îmi ador fetita, care e copia mea mai mică si de care sunt mândra. Maxim! O ador pe mama si pe sor'mea, ele 3 sunt femeile din viata mea. Si mai am 2 surori de la alte mame. Cică îmi sunt prietene, dar îmi sunt parte din suflet amândouă. Va ador

Zile vanilate

Imagine
De cand s-a nascut Beatrice, zilele mele au inceput mereu cu zambete, fete caraghioase, oboseala, chicoteli, plansete dar si multa bucurie si dragoste. Atunci cand isi deschide ochii si ma vede, copilul asta parca il vede pe Dumnezeu. Ma priveste atat de adanc, uneori mi-e frica de faptul ca-mi vede sufletul si ma sperie treaba asta. Dar ma linistesc instantaneu pentru ca ea e singura care a fost atat de aproape de inima mea, inauntrul pantecelui meu si care e parte din mine. Ea e bucata din carnea mea, din inima mea si din sufletul meu. Ea e singura care-mi poate citi privirea si sentimentele. Doar ea poate sa ma faca fericita printr-o privire si un zambet atat de sincer si cald. Oricat de afona sunt, atunci cand incep sa cant si sa ingan cantecele care ei ii plac, rade cu gura pana la urechi si e cel mai fericit copil din lume. Ii spun mereu cat este de iubita, de mine, de tatal ei, de bunici si strabunici, de oameni cunoscuti sau necunoscuti, iar cand ii spun ca este frumoasa ii

I will always love you!

Imagine
Sunt pe cale sa termin o carte pe care o citeam in vara. Mi-am gasit timp, mai ales seara cand doarme Bea si e așa reconfortant. Cititul ma inspira si ma umple de frumos si iubire. M-a facut să-mi dau seama cat sunt de norocoasa si de iubita. M-a facut să-mi dau seama ca am langa mine doar oameni reali sinceri si care ma iubesc așa cum sunt. M-a facut să-mi dau seama cat te iubesc si ca atata timp cat si tu simți ceva pt mine e destul.  Te iubesc si mi-e de ajuns. Cartea aceasta m-a facut să-mi amintesc momentele in care ma iubeai cu tot cu minte si suflet. Cand ne contopeam amândoi in plăcere atat fizica cat si sufleteasca. Mi-a adus aminte de nopțile in care ma iubeai atat de tare si fierbinte încât ma topeam la fiecare atingere si cuvânt frumos rostit de tine. Mi-a mai adus aminte de momentele in care îmi spuneai ca ma dorești si ma atingeai dur, apoi ca o recompensa la faptul ca m-ai avut, ma sărutai tandru si ma strângeai in brate. Mi-a amintit de multe zile si nopți alinta

Povestea lui - scurt rezumat

Imagine
Era o zi de vineri din luna iulie, cand a vazut-o prima data. Isi aminteste perfect ziua aceea, era ziua in care lucra la un jeep pe care ea il cunostea si ii placea la nebunie. Ii picase cu tronc de mai mult timp, insa nu avea circumstantele potrivite pentru a o aborda. Vinerea aceea, destinul a lucrat in favoarea lui. Avand o problema la masina, ea s-a dus singura la el. Nu era singur si nu a mers chiar la el ci la colegul lui. Acesta din urma a incercat sa-l aduca in discutie si pe el dar slabe sanse, pentru ca tipa nu era genul care sa stea la discutii cu 2 baieti necunoscuti. Dupa ce ea a plecat, lui i-a venit ideea de a-i face rost de numarul de telefon. Ce e drept, putin mai greu, pentru ca asa cum spuneam tipa era cam dificila, insa a avut noroc iar efortul a meritat. Astrele lucrau in favoarea lui in aceea vineri. Urmatoarea zi au inceput sa vorbeasca, iar in cea de-a doua, s-au intalnit. L-a fermecat simplitatea ei, felul de a gandi si de a vedea viata. L-au fermecat ochii

Luceafarul

Mi-e lehamite de cuvinte. De fapt nu de ele, ci de lipsa lor. Cuvintele sunt singura mea arma. E principalul mod prin care comunic cu oamenii. Si le astept de la ceilalti ca pe aer. Iar atunci cand nu le primesc ma sufoc. Ma sufoca tacerea. Imi provoaca o stare de vid, in care nu exista nici timp si nici spatiu. Exista nimic. Tanjesc dupa ele si nemernicele se fac nevazute lasand in locul lor o urma de nimic. Ale mele mai ca dau pe dinafara si atunci le astern pe hartie sau virtual, doar doar o sa scap de ele, dar ma invadeaza, in minte si-n ganduri. Sunt peste tot, nu scap de ele nicaieri. Unele imi provoaca rau, altele ma bucura, insa lipsa lor e mai rau decat orice. Sufar in orele tarzii ale noptii si doar cerul mi-e martor. Esti ca un luceafar pe care il implor sa coboare la mine. Si tu stai pe piedestalul tau inghetat si-mi spui ca nu poti. Ma roade faptul ca-mi poti vorbi si nu o faci. Ca preferi sa o "arzi" nemuritor si rece, in timp ce eu cad mereu in mrejele viselor

The only one

Imagine
E amuzant cum se schimba totul. Cum niste simple cuvinte venite de la el imi reaseaza lumea la picioare. E singurul care are puterea de a ma ridica dar si cel care ma poate pune la pamant. Nu am alte vicii sau dependente. El e singura mea dependenta, viciul de care nu cred ca voi mai scapa vreodata. Se afla in mine, in venele mele, in bataile inimii, in gandurile pe care le am nonstop. E omniprezent ca si o stafie care ma insoteste peste tot. Bucata din mine, cu mine si langa mine. Odata obisnuiam sa-i scriu tot ce simt, cu timpul mi-am dat seama ca nu exista cuvinte care sa exprime tot ce simt pentru el. L-am dorit mereu langa mine, chiar si atunci cand era plecat undeva, asa ca dorinta s-a materializat. Asa a aparut fetita noastra, Beatrice. Prin ea, il am mereu langa mine. E bucatica rupta din el. Expresia ei dimineata imi aminteste de diminetile petrecute langa el, cand isi deschidea somnoros ochii si se alinta spunandu-mi: "Buna dimineata, iubito!". Are expresia lui c

Invitatia

-Tu crezi ca as putea sa va las pentru altcineva? Niciodata. Nu-mi concep viata fara voi, nici macar nu vreau sa mi-o imaginez cum ar arata fara voi doua. -Nu mi-e frica ca ai putea sa ne lasi, pentru ca Bea va fi mereu a ta si a mea, iar ea trebuie sa fie langa tine, sa te aibe. Iar eu, nu contez atat de tare, oricum sunt mama ei si nu vei mai scapa vreodata de mine, inevitabil ne vom bate" unul de altul. Ea e cea mai importanta acum, pentru ca e singura femeie care e a ta cu adevarat, si e singura care te va iubi mai mult decat o fac eu, iar ea va fi iubirea vietii tale, cea adevarata, pentru totdeauna. Acum stiu ca cealalta femeie din viata ta, este ea, si asta ma bucura enorm de mult. Cuvintele astea le-am auzit ieri. Au fost cele mai frumoase declaratii de dragoste. Atunci cand cineva nu-si mai poate inchipui viata fara tine si copilul tau, mai ales cand el e tatal, e mai mult decat un simplu: "Te iubesc". E o invitatie la viata, la a trai pana la sfarsitul vieti