miercuri, 23 noiembrie 2016

Viața mea perfecta

In fiecare dimineața mă trezesc și-mi văd puiul de om alături de mine cum respira. Ii văd pieptul micuț cum se ridica si se lasă. Ii observ liniile fetei ei perfecte. O iubesc, o ador, infinit și înapoi. Facebook-ul îmi arată amintiri cu ea de când era foarte micuța, câteva zile. Și îmi dau seama cât sunt de fericita, de împlinita. Cât de perfecta e viața mea acum, din viziunea mea. Unele persoane vociferau in locul meu, spunând ca as fi o prefăcută, ca de fapt eu n-as fi fericita decât pe Facebook, ca as fi o frustrata și așa mai departe. Dar oare, cei care stau și ma urmăresc pe mine, îmi copiază cuvinte și le postează la propriile fotografii, parând fericiti, nu sunt niște frustrați? Cei care îmi urmăresc zilnic postările cu reproșuri in ochi și cuvinte dure pe buze nu sunt niște ipocriți? Oare nu sunt ei, cei prefăcuți și nefericiți in viața de zi cu zi? Cred ca răspunsul e logic. 
Eh, am încetat demult sa mai iau in seama lucruri inutile. Ceea ce m-a făcut sa scriu, e un fel de reamintire. Ca sunt iubita, fericita, împlinita, norocoasa. Am un soț pe care îl iubesc și care ma iubește, in felul lui. Am o fetița perfecta pe care o iubesc și care ma iubește la rându-i. Am niște părinți încă tineri, frumoși, sănătoși, iubitori. O sora grijulie și zăpăcită, dar e a mea. Sunt sănătoasă. Le am pe toate. Cum as putea sa ma prefac ca sunt fericita, având toate acestea, când eu chiar sunt.





vineri, 7 octombrie 2016

Idei si cuvinte fara noima

7 octombrie 2016. A trecut ceva timp de cand n-am scris. Nici macar nu mai stiu cate luni a trecut. 
Afara e soare, e cald, cred ca e cea mai calduroasa zi din toamna asta, iar eu stau in casa :)) Ah, toamna. Anotimpul meu de suflet. 
Un amalgam de sentimente se fugaresc in mine. Bucurie si tristete, placere si dor, iubire si neincredere.
Am impresia uneori ca istoria se rescrie. Traiesc aceleasi sentimente si momente la fel ca acum un an sau doi, Sau 3 sau 4. Nici nu mai stiu. Le-am pierdut numarul de cand mi-am pierdut increderea. A luat-o la fuga cat au tinut-o picioarele si m-a lasat goala. Dezbracata si vulnerabila. Mi-e frica ca ma va ataca nesiguranta, iar eu nu am cu ce sa ma apar. 
Sunt precum un lut in mainile celor care ma iubesc si pe care ii iubesc. Nu prea m-au modelat asa cum voiam. Trebuia sa fiu mai tare, asa ca o piatra, sau macar nisip sa ma pot prelinge atunci cand nu vreau sa mai stau intr-un loc. Trebuia sa fiu apa, sa fiu peste tot si nicaieri. In schimb sunt pamant moale pe care il poti modela dupa bunul tau plac. Urasc asta. Nu mai vreau sa ma mulez dupa fiecare, vreau sa ma modelez singura. Asa cum vreau si imi place, asa cum am chef. Azi sunt precum o frunza purtata de vant si care nu atinge pamantul. Sunt intre 2 lumi, care seamana intre ele si care nu ma satisfac deloc. Mi-am pierdut locul si nu mi-l mai gasesc.
-Ce faci, cum esti? 
Acelasi cliseu.
-Nu stiu, sunt bine, cred. Habar n-am. Zambesc cu gandul la o lume a mea, mai buna, mai altfel, o lume a mea.
Clisee si clisee. M-am saturat de ele. Vreau sa simt cum imi pulseaza sangele in vene, vreau sa simt adrenalina. Vreau sa ma simt iubita, sufocata chiar. Sa ma simt libera si fara responsabilitati. Nu captiva intr-o lume care nu e a mea. Eu nu fac parte din specia asta numita oameni. Daca oamenii sunt asa rai, posaci, plictisitori, prosti, necizelati, atunci eu nu sunt om. Sunt extraterestru. In lumea mea oamenii ofera respect si zambete sincere, iubire neconditionata, sprijin si incredere. Multi ma numesc naiva, prea credula, uneori proasta. Asta e doar un punct de vedere, eronat, care nu conteaza. 
Idei si cuvinte fara noima. 





joi, 16 iunie 2016

Infinit

E trecut de ora 12, dar Trish nu poate dormi. De data asta pentru ca e fericita si mulțumită. Soțul ei doarme linistit si obosit langa ea. Au avut parte de cea mai romantica si pasionala noapte impreuna, au facut dragoste cum n-au facut-o de ceva timp. Săruturi senzuale, atingeri ferme si șoapte fierbinți in ureche. S-au devorat unul pe altul, flamanzi de carne cruda si iubire pura. Se simțeau unul si același.
-Îmi plac momentele astea, parca am fii unul.
-Și mie, raspunde ea. Asta înseamnă iubire.
-Tu esti tot ce am mai de preț pe lumea asta si ma bucur enorm ca esti soția mea. Pentru mine e simplu. Te am langa mine si am tot. Nu mai vreau nimic altceva. Sunt fericit.
-Vad si ma bucur ca simți asta si mi-ai spus. Nu voi mai plange la noapte, râde Trish.
-De ce sa plângi?
-Pentru ca tu vezi totul prea simplu, pe cand eu analizez totul si cand imi da cu virgula, plang.
-Da, dar eu vad in ansamblu. Am tot, sunt împlinit si fericit. 
-Ma bucur mult ca simți asta si ca am vorbit. Stiu ca ma iubești, doar ca uneori ma alint si vreau sa aud mai des ceea ce simți pentru mine. Te iubesc!
-Te ador!, spuse el, dupa care închise ochii si lua somn, epuizat de toată iubirea pe care i-o oferă ei.
Noapte buna

marți, 14 iunie 2016

Jurnalul lui Trish

E târziu si Trish e trista. Nu mai are lacrimi sa se descarce, asa ca se pune in patul din celălat capăt al camerei. Soțul ei a adormit deja in patul conjugal. Sunt căsătoriți de câțiva ani, dar de ceva timp Trish e tot mai dezamagita de cum decurg lucrurile. Pentru el e simplu. O iubeste si aduce bani in casa. Iar pentru el, asta e de ajuns. Dar Trish vrea afecțiune, vrea iubirea aia nebuna care i-a adus impreuna. Vrea nopți pline de iubire in care sa faca dragoste, apoi sa vorbească pana adorm, fericiti si îmbrățișați. Vrea dimineti cu iubire si miros de cafea. Vrea zile pline de el si de iubirea lui. Ar multumi-o si un singur mesaj de la el care sa-i arate ca in gândurile lui se afla doar ea. Oh si câte ar vrea. Dar nu, lucrurile astea lipsesc cu desăvârșire. Noaptea el adoarme răpus de oboseala, uneori nici noapte buna nu apuca sa-si spună. Dimineata se trezeste devreme si o săruta cuminte pe buze apoi pleaca la munca. Ziua nu dă nici un semn, ocupat fiind cu serviciul, iar cand se intoarce îsi petrece timpul liber stand pe net si uitându-se la filmulețe haioase. Iar Trish e mereu singura, se simte invizibilă, neiubita, neapreciata. Se gândește la divorț, dar stie ca nu ar avea motive concrete, el nefăcând nimic gresit. Pur si simplu nu are timp. Dar ce poate fi mai rau decat sa iubești persoana de langa tine si sa te comporți ca si nu ar exista? A încercat toate modalitățile de a-i atrage atenția. A tăcut zile întregi, pana cand omul ei a urlat la ea si a întrebat-o "ce are". Cand Trish a început sa plângă si sa-i explice, omul, i-a ras in nas, ironic, s-a ridicat si a plecat, lăsând-o pe Trish si mai dezamagita decat era. A încercat sa se certe cu el, a încercat sa fie drăguța si iubitoare, soția afectuoasă si plină de iubire asa cum ii place lui. Dar mai mult de un "multumesc pentru masa,iubito" si un "te iubesc" aruncat la întâmplare, nu a scos de la el. Asa ca a decis sa se lase in voia sortii si dusa de val. Dar degeaba, pe ea o rănește lipsa lui de timp, atenția neacordată. 
In sufletul ei plin de iubire pentru el, se instalează incet indiferenta. Totuși nu poate renunța la bărbatul de care s-a îndrăgostit. Mai are o speranta. Trish e însărcinată, iar el, omul, inca nu stie. 
Ziua de maine va aduce o noua speranta.

miercuri, 1 iunie 2016

Prima ploaie fericită

E prima zi cand ploua si eu nu plang. De fapt mi-au dat ceva lacrimi de fericire azi dimineata, stand la cafea cu el si realizând cat sunt de norocoasa. Dar e prima zi in care ploua iar eu nu sunt suparata. In schimb am ras cu gura pana la urechi atunci cand, din masina, pregătit de munca, mi-a trimis un pupic pe calea vântului. Cand mi-a zâmbit cu gura pana la urechi, șoptind un "Te iubesc!" auzit doar de mine si de șuierătul vântului. Mai ca-mi venea sa ies in ploaie si sa dansez. Bine, oricum am ieșit si m-am bucurat de ploaie si de iubirea pe care o primesc tot mai des. Afara ploua si e frig, dar in casa e cald si plin de iubire. 
Ii multumesc in gând lui Dumnezeu pentru tot, pentru minunăția de copil pe care il avem, pentru faptul ca el e tatăl copilului meu si ca e soțul meu, pentru faptul ca ne iubeste atat de mult, ca ne iubim atat de mult si pentru familia mea minunata care imi e alături. Ii mai multumesc pentru ca sunt sănătoasa si ma pot bucura de ei si ei de mine. 
Ploua iar mie nu mai imi este dor si frig. Ploua si sunt fericita,împlinita si linistita. Si mai ales, iubita si apreciata.

luni, 30 mai 2016

Gânduri despre si pentru fetita mea

Sunt prea fericita ca sa mai pot scrie. Sunt prea împlinita si egoista ca sa împărtășesc ceea ce simt. Dar totodata trebuie sa scriu unele chestii, care vreau sa rămână întipărite undeva si sa le recitesc cu drag, amintindu-mi prețioasele momente.
De cand am devenit mama ei, am evoluat si m-am schimbat. Nu radical, dar simt asta pe pielea mea si in sufletul meu. Iubirea pe care i-o purtam tatălui ei la început, credeam ca e cea mai mare si mai puternica pe care o puteam simți in aceasta viata, însă din data de 17 noiembrie, 2015, am realizat ca e o nimica toată pe langa iubirea necondiționată, pura si atat de strânns legată, ce i-o port ei. Copila asta m-a vindecat de orice durere sufleteasca. M-a facut sa renasc si mai puternica decat inainte si mult mai pura. Mi-a înlăturat orice răutate si ura din suflet, mi-a umplut sufletul de iubire de frumos si m-a facut sa sper la o viata mai buna. Ne-am creat bula noastra roz in care suntem doar noi 3 si pe care o alimentam cu multă iubire, speranta si frumusețe.
Cel mai mult ador diminețile in care ne trezim si suntem întâmpinați de doi ochi albaștrii care ne zâmbesc somnoroși, așteptând iubirea si afecțiunea noastra. Mirosul de bebelus adormit ma transpune intr-o dimensiune in care existam doar noi 3 si atat. Uit de lumea exterioara si trăiesc iubindu-i tot mai mult.
Langa ei ma simt cea mai iubita femeie si mama de pe pământ. Si nemuritoare. Ma topesc cand ii vad iubindu-se si mor de dragul lor atunci cand Ea ii zâmbește atat de frumos, simțind caldura tatălui ei. Impreuna cu ei ma simt in lumea mea. Perfecta si frumoasa. As vrea sa existe ceva, unde sa pot depozita amintiri si momente, sa dainuieasca pe veci si peste mulți ani, Ea sa le deschidă si sa vada câta iubire i-am purtat si ii purtam. 
Este cea mai perfecta si frumoasa fetita din lume si nu spun asta doar ca sunt mama ei ci si pentru ca este neașteptat de cuminte si inteligenta. De cateva zile a început chiar sa ne strige, pe fiecare, atrăgându-ne atenția asupra ei. Iar de spus "tata", nu se mai oprește. Ma uimește zilnic cu ceva nou. Si ma topesc mereu cand imi zâmbește si-si întinde mâinile s-o iau in brate. 
Daca vreodată vei vedea aceasta postare, sa stii ca mami si tati te iubesc foarte mult. Te-am iubit inca din momentul in care am știut ca ne dorim un copil si pana la sfârșitul vieții noastre! Te iubesc necondiționat si infinit, perfecta mea, Beatrice! 


vineri, 13 mai 2016

Perfecțiune

De mică tindeam mereu spre perfectiune. Sa fac totul perfect, "ca la carte". Sa scriu cat mai frumos, sa învăț cat mai bine, sa arat impecabil, sa ma comport cat mai respectuos si frumos, sa am grija sa vorbesc cat mai corect, sa-i fac pe ai mei mândrii de mine. Dar cu cat am crescut mi-am dat seama ca nu totul poate fi perfect. Suntem oameni si greșim, e normal. M-am lasat păgubasa la un moment dat, cand mi-am dat seama ca oricât as incerca sa fac totul perfect, nu iese. Nu de fiecare data. 
Am întâlnit si avut parte de oameni frumosi in viata mea langa care am învățat ca e normal sa nu fii perfect, ar însemna sa fii robot. M-au învățat ca e normal sa greșești, ca e normal sa nu-ti iasă totul ca la carte si ca fericirea o găsești in lucruri marunte. Ca fericirea celorlalți te poate împlini mai mult decat fericirea ta proprie. 
Pana in prezent imi găseam fericirea in lucruri minore, precum o carte citită, o seara petrecuta cu familia, depănând amintiri, o zi petrecuta cu iubitul, o plimbare cu sora mea, o cafea cu o prietena buna, o zi cu soare sau ploaie. Însă azi, e altfel. Nu-mi mai fac planuri, pentru ca totul e imprevizibil. Ma uit la ea cum se uita la mine si-mi zâmbește si-mi dau seama ca am langa mine toată fericirea din lume. E un copil frumos si perfect! Ma minunez zilnic si in fiecare moment de ea, de frumusețea ei, de simplitatea ei, de iubirea din ochii si trupul ei micuț. Si realizez ca perfecțiunea e langa mine. Eu am făcut-o, a venit la mine cand ma așteptam mai putin. Cand credeam ca nu exista. M-a uimit din nou. Viata asta e minunata, asa cu bune si rele. Iar viata mea e perfecta alături de ei. Ii iubesc maxim si infinit! 

miercuri, 23 martie 2016

Arome de vanilie

Cand mi-am creat primul blog aveam in minte ideea de jurnal. Acel jurnal in care scrii despre tine, despre sentimente, idei, momente, oameni de langa tine. L-am facut public pentru ca asa am vrut. Asa am simțit in acel moment. M-am gândit ca poate si altcineva simte ca mine si s-ar bucura sa se regăsească in cuvintele mele. Era un spațiu intim in care reveneai doar pentru ca vroiai. 
Nu era loc de bârfa sau răutăți, invidii sau nervi. Blogul meu era despre viata si despre mine cu sinceritate. 
După cateva luni m-am îndrăgostit de un băiat cu ochii căprui si care era pasionat de mașini la fel de mult ca mine. Ne unea aceasta pasiune comuna. Am început sa scriu despre el. Blogul meu se transforma dintr-un jurnal, într-un roman de dragoste. Simțeam atat de intens totul încât nu puteam tine in mine, asa ca ma descărcam acolo. După vreo 2 ani in care totul a fost plin de iubire, adrenalina, nervi, gelozie, momente frumoase si unele mai putin frumoase, ne-am despărțit. Distanta si-a spus cuvantul, iar eu am reacționat pe moment si am șters blogul. Am vrut s-o iau de la capăt, sa uit totul, sa-l uit. Dar dragostea si-a spus cuvantul. După cateva luni, el s-a întors in țara si m-a căutat. N-am fost prima pe care a căutat-o dar am fost cea langa care a ramas. 
Am luat-o de la început. Am deschis alt blog, cel actual dar in care nu am mai scris atat de des pentru ca Dumnezeu s-a hotărât sa ne arate ca iubirea noastra e diferită si mare. Nu a mai încăput in noi asa ca a aparut a treia persoana, fetita noastra. Fericirea si împlinirea pe care o simt zilnic, nu poate fii descrisă in cuvinte, oricât as incerca eu. Prefer sa petrec momente unice si de neuitat alături de ea, decat sa ma chinui sa descriu infinita, necondiționata si completa iubire pe care o simte o mama pentru puiul ei. Totuși, atunci cand doarme si îngerii o vizitează, imi place sa redeschid pagina si să-mi astern cateva sentimente aici. Imi aduc aminte cu nostalgie cum, nu demult, un an chiar, eram doar doi copii care se iubeau enorm, iar azi, suntem parinti. Copilul acesta ne-a împlinit sufletește si ne-a facut sa simțim ca iubirea are puteri magice, nebănuite si infinite. Doar acum am învățat ca dragostea nu se povestește, nu ai cum, pentru ca se trăiește. 

marți, 23 februarie 2016

Frânturi

Am obosit. Fizic, psihic, nici eu nu mai știu. Ma dor toate. Închipuie-ti un războinic care se intoarce de la lupta, rănit, împușcat, plin de răni sângerânde, dar care inca e in picioare. Merge se târăște, dar nu se lasa. Îsi cunoaste foarte bine destinația si nu se lasa. Asa sunt eu acum. Timpul, distanta, lipsa nu iartă pe nimeni. Dar totuși, toate astea sunt compensate de o iubire pura. De un zâmbet curat si inocent. De doi ochi albaștrii si o inima curată care iubeste necondiționat. Si asta e arma mea. Motivul pentru care inca sunt in picioare si merg mai departe. Voi sunteți destinația mea finala.
 

luni, 1 februarie 2016

Bucăți de suflet

Sunt o ciudata, dar crede-ma ca in momentele mele bune sunt cea mai fermecătoare. Sunt cea mai perfecționistă femeie din lume si cu toate astea trăiesc in haos. Îmi place să-mi fac planuri si liste si sfârșesc prin a le face pe toate in cu totul alta ordine de idei, dar mereu le bifez pe toate. Mintea mea funcționează in situații critice, doar atunci e forțata sa funcționeze la capacitate maxima. Instinctele îsi fac apariția in momentele de adrenalina. 
Îmi place la nebunie sa conduc cu viteza. Cat merge mașina de tare. Ador sa-i aud motorul cum rage la putere cat mai mare. Sa simt adrenalina cum îmi invadează venele si fiecare por din corp. Atunci ma simt vie. 
Iubesc un bărbat cu tot ce am eu mai bun si simt ca sunt iubita la maxim de el. Îmi ador fetita, care e copia mea mai mică si de care sunt mândra. Maxim! O ador pe mama si pe sor'mea, ele 3 sunt femeile din viata mea. Si mai am 2 surori de la alte mame. Cică îmi sunt prietene, dar îmi sunt parte din suflet amândouă. Va ador! 
Ador toamna, cu vremea ei amestecată de frig si soare, frunze uscate si natura moarta.
Iubesc mâncarea buna făcută de mama , de mine si de iubitul meu. Niciodată n-am fost slaba, deoarece sunt persoana aia căreia ii place mâncarea si căreia ii e greu sa se abțină. 
Îmi place cafeaua cu lapte si cat mai dulce si sa fiu înconjurata de oameni dragi mie si aproape de sufletul meu. 
Cei care nu ma cunosc ma considera retrasa, nu sunt deloc așa. Cred ca sunt cea mai sociabilă persoana pe care o cunosc, dar numai cand sunt in preajma unor oameni pe care ii simt ca vibrează la fel ca mine. Cu cei pe care nu-i simt, ii ignor. 
Nu-mi fac planuri si vise, pentru ca trăiesc fiecare clipa la prezent. Am primit tot ce mi-am dorit si am vrut. Cineva acolo sus ma iubeste foarte mult si avut grija să-mi ofere tot ce am avut nevoie la timpul potrivit. 
Nu regret nimic si ma bucur de fiecare clipa in care sunt vie, simt, iubesc, vorbesc, scriu si pot privi cerul la fel cum il priveam de fiecare data cand ma rugam pentru cei dragi. 


Zile vanilate


De cand s-a nascut Beatrice, zilele mele au inceput mereu cu zambete, fete caraghioase, oboseala, chicoteli, plansete dar si multa bucurie si dragoste. Atunci cand isi deschide ochii si ma vede, copilul asta parca il vede pe Dumnezeu. Ma priveste atat de adanc, uneori mi-e frica de faptul ca-mi vede sufletul si ma sperie treaba asta. Dar ma linistesc instantaneu pentru ca ea e singura care a fost atat de aproape de inima mea, inauntrul pantecelui meu si care e parte din mine. Ea e bucata din carnea mea, din inima mea si din sufletul meu. Ea e singura care-mi poate citi privirea si sentimentele. Doar ea poate sa ma faca fericita printr-o privire si un zambet atat de sincer si cald. Oricat de afona sunt, atunci cand incep sa cant si sa ingan cantecele care ei ii plac, rade cu gura pana la urechi si e cel mai fericit copil din lume. Ii spun mereu cat este de iubita, de mine, de tatal ei, de bunici si strabunici, de oameni cunoscuti sau necunoscuti, iar cand ii spun ca este frumoasa ii apare pe chip cel mai larg si frumos zambet. Stie de cand s-a nascut ca este cea mai frumoasa fetita de pe pamant. Ma prostesc si ma joc cu ea, iar ea se amuza si-mi ofera toata caldura si iubirea prin rasetele ei mici si gurita care se deschide in cel mai larg zambet vazut vreodata. Atunci imi dau seama ca oricum as fi eu, oricum as arata si oricum m-as comporta, ea ma va vedea cea mai frumoasa, cea mai buna si cea mai cea mama din lume. De aceea vreau sa dau tot ce am mai bun din mine, pentru ca ea sa aibe un model cat mai frumos de urmat. Deabia astept s-o aud cum rade in hohote, pentru ca deocamdata rasul ei este pe "silent":))
Pana sa fie apara ea, nu stiam ca exista asemenea sentimente pure si curate. Am crezut ca iubesc cel mai puternic dar ea m-a facut sa realizez ca exista ceva de nedescris. Ca exista fericire pura si neconditiodata. Exista dragoste nemarginita si completa, iubire multa pe care nu credeai ca o poti inmagazina in inima. Dar care curge mereu si mereu. Cel putin asa e in cazul meu. 
Oricat de obosita as fi, zambetul ei frumos ma face sa-mi revin, oricat as fi de suparata, ea rade si eu uit de orice problema pe care as avea-o. In momentul in care-si pune manutele mici si grase pe pieptul meu, si ma priveste in ochi, stiu ca suntem infinite, ca sunt iubita pur si neconditionat iar eu o iubesc la fel de mult ca si ea. Simt ca iubirea noastra e cea mai puternica dintre toate care au existat vreodata si ma simt invincibila. 

miercuri, 27 ianuarie 2016

I will always love you!




Sunt pe cale sa termin o carte pe care o citeam in vara. Mi-am gasit timp, mai ales seara cand doarme Bea si e așa reconfortant. Cititul ma inspira si ma umple de frumos si iubire. M-a facut să-mi dau seama cat sunt de norocoasa si de iubita. M-a facut să-mi dau seama ca am langa mine doar oameni reali sinceri si care ma iubesc așa cum sunt. M-a facut să-mi dau seama cat te iubesc si ca atata timp cat si tu simți ceva pt mine e destul.
 Te iubesc si mi-e de ajuns. Cartea aceasta m-a facut să-mi amintesc momentele in care ma iubeai cu tot cu minte si suflet. Cand ne contopeam amândoi in plăcere atat fizica cat si sufleteasca. Mi-a adus aminte de nopțile in care ma iubeai atat de tare si fierbinte încât ma topeam la fiecare atingere si cuvânt frumos rostit de tine. Mi-a mai adus aminte de momentele in care îmi spuneai ca ma dorești si ma atingeai dur, apoi ca o recompensa la faptul ca m-ai avut, ma sărutai tandru si ma strângeai in brate. Mi-a amintit de multe zile si nopți alintate in care ne imbratisam si respiram la unison, mie dor sa retrăim momentele acelea. Știu ca vom avea altele si mai frumoase si pline de pasiune. Pana atunci rămâne sa ma gândesc cum te voi iubi atunci cand te voi avea in brate.
 Am de gând să-ți posed fiecare bucățică de piele si fiecare parte a corpului care nu a fost explorata nici măcar de tine. Vreau să-ți iubesc corpul si să-ți zăpăcesc mintea pana cand in ochi, in inima, in minte, in suflet, in respiratie si in fiecare por al corpului tau sunt doar eu. Vreau sa te strâng in brate si sa-ti șterg toate aceste luni de singurătate si lipsa de iubire. Am să-ți ofer tot ce nu am putut din cauza distantei, plusând cu iubirea fetiței tale. Nu promit ca am sa te fac cel mai fericit bărbat din lume, dar promit ca am sa te iubesc toată viata si am sa încerc să-ți fac viata la fel de fericita pe cat e a mea!
 Te ador bărbatul vieții mele!!

sâmbătă, 23 ianuarie 2016

Povestea lui - scurt rezumat


Era o zi de vineri din luna iulie, cand a vazut-o prima data. Isi aminteste perfect ziua aceea, era ziua in care lucra la un jeep pe care ea il cunostea si ii placea la nebunie. Ii picase cu tronc de mai mult timp, insa nu avea circumstantele potrivite pentru a o aborda. Vinerea aceea, destinul a lucrat in favoarea lui. Avand o problema la masina, ea s-a dus singura la el. Nu era singur si nu a mers chiar la el ci la colegul lui. Acesta din urma a incercat sa-l aduca in discutie si pe el dar slabe sanse, pentru ca tipa nu era genul care sa stea la discutii cu 2 baieti necunoscuti. Dupa ce ea a plecat, lui i-a venit ideea de a-i face rost de numarul de telefon. Ce e drept, putin mai greu, pentru ca asa cum spuneam tipa era cam dificila, insa a avut noroc iar efortul a meritat. Astrele lucrau in favoarea lui in aceea vineri. Urmatoarea zi au inceput sa vorbeasca, iar in cea de-a doua, s-au intalnit. L-a fermecat simplitatea ei, felul de a gandi si de a vedea viata. L-au fermecat ochii ei verzi, parul lung si blond si buzele-i pline de senzualitate. I se parea ca aveau ceva special, ca gura aceea care mai mult tacea, spunea lucruri pe care doar el le intelegea. 
S-a indragostit fara sa stie cum, cand sau de ce, stia doar ca o iubeste din clipa in care a sarutat-o. 
Sentimentele i-au dat navala in inima-i ranita si s-a transformat in cel mai iubitor si afectuos barbat, hotarat s-o faca fericita. Din acea duminica au inceput sa formeze un cuplu. Un cuplu sudat de iubire si afectiune, dorinta si ceva unic, care nu avea explicatie. Ii lega ceva puternic, iar ei nu-si explicau ci traiau pur si simplu. Ii era atat de draga incat atunci cand "trecutul" l-a chemat inapoi, acesta a ales sa mearga mai departe alaturi de ea. O iubea pentru ca era simpla si eleganta, in vorbe, in gesturi, in priviri si in comportament. O indragea pentru ca era afectuoasa si plina de iubire, o placea cum il alinta. O adora pentru ca era doar al lui. Pentru ea, el era prima iubire adevarata, prima relatie si primul iubit in adevaratul sens al cuvantului. 
Se napustea adeseori asupra ei precum un lup flaman de iubire si o coplesea de dragoste si afectiune, iar ei ii placea la nebunie sa se simta iubita de un barbat precum el. Nu-si putea da seama cum cineva a putut sa-l lase sa plece. Era atat de protector si stapan pe situatie, plin de iubire si loialitate. Si-a pus in gand sa nu o raneasca niciodata, sa nu o faca sa planga, insa atunci cand i-a fost lumea mai draga, a ranit-o, fara vointa, bineinteles. L-a iertat si au trecut peste toate si mai uniti decat inainte.
Au urmat nopti cu luna plina si stele mii, in care ei, asezati unul langa altul, de mana, priveau stelele si isi imaginau viata perfecta pe care aveau s-o traiasca. Perfecta pentru ei doi, cu o casa doar al lor, un copil sau doi, toti la masa, zambind fericiti.
Jumatate din vis si l-au indeplinit. Au trecut apoape 4 ani de cand sunt impreuna si au o fetita superba de doar 2 luni jumatate. Cu toate ca distanta ii desparte si nu sunt fizic, impreuna, el e mai fericit si mai implinit ca niciodata.

vineri, 22 ianuarie 2016

Luceafarul

Mi-e lehamite de cuvinte. De fapt nu de ele, ci de lipsa lor. Cuvintele sunt singura mea arma. E principalul mod prin care comunic cu oamenii. Si le astept de la ceilalti ca pe aer. Iar atunci cand nu le primesc ma sufoc. Ma sufoca tacerea. Imi provoaca o stare de vid, in care nu exista nici timp si nici spatiu. Exista nimic. Tanjesc dupa ele si nemernicele se fac nevazute lasand in locul lor o urma de nimic. Ale mele mai ca dau pe dinafara si atunci le astern pe hartie sau virtual, doar doar o sa scap de ele, dar ma invadeaza, in minte si-n ganduri. Sunt peste tot, nu scap de ele nicaieri. Unele imi provoaca rau, altele ma bucura, insa lipsa lor e mai rau decat orice.
Sufar in orele tarzii ale noptii si doar cerul mi-e martor. Esti ca un luceafar pe care il implor sa coboare la mine. Si tu stai pe piedestalul tau inghetat si-mi spui ca nu poti. Ma roade faptul ca-mi poti vorbi si nu o faci. Ca preferi sa o "arzi" nemuritor si rece, in timp ce eu cad mereu in mrejele viselor. Doar acolo esti al meu, doar acolo te simt, te vad, te ating si te am. Sentimentele pe care le posed acum sunt urate. Ura, gelozia, posesivitatea, sunt mici copii pe langa ce am in suflet. Cuvintele pot rani, pot taia in carne vie, insa lipsa lor poate omora un suflet intreg. Ma gandesc daca mai am un suflet. Totusi daca o am pe ea, si o iubesc mai mult decat isi iubeste soarele, luna, inseamna ca inca mai am ceva ramas in mine. Farama aia isi cere dreptul iar eu nu pot decat sa i-l ofer. 
Sunt mandra de mine. De ce? Pentru ca sufletul mi-e bucati iar eu inca iubesc. Inca sper si inca simt. Ironic, nu? Sa faci bucati pe cineva si acel cineva sa se ridice, sa-si adune tot de pe jos, sa se uite la tine si sa zambeasca plin de iubire in ochii aceia verzi.
Verdele pe care il iubeai, s-a transformat intr-un verde crud si taios. Nuanta se incalzeste doar cand ii vede ochii ei albastrii. Doar ei mai sunt speranta lor.
Ma gandesc sa definesc ceea ce vreau sa scriu sau simt. Dar nu vreau. De data sta totul e fara logica, desi totul se leaga. Propozitii, fraze, sentimente, idei, cuvinte. Le las sa-si faca de cap, sa se amestece pana ma lasa in pace. Mi-e dor de momentele in care totul avea logica si se legau asa frumos, cu noduri de iubire. Cu cuvinte calde si frumoase. 
Au disparut. Incet, usor, fara sa le simt greutatea. De fapt, nu mai aveau greutate, erau usoare si aruncate in vant. Mi se parea mie ca aerul e greu respirabil, doar ca nu reuseam sa-mi dau seama de ce.
Timpul, se spune ca timpul le rezolva pe toate. Acum doar el isi poate pune amprenta peste tacere. El e singurul in care am incredere, el si karma.
E tarziu si mi-e somn. Sunt franta atat fizic cat si psihic. Merg sa-mi chem luceafarul, cu toate ca stiu ca nu o sa vina niciodata.

marți, 19 ianuarie 2016

The only one


E amuzant cum se schimba totul. Cum niste simple cuvinte venite de la el imi reaseaza lumea la picioare. E singurul care are puterea de a ma ridica dar si cel care ma poate pune la pamant. Nu am alte vicii sau dependente. El e singura mea dependenta, viciul de care nu cred ca voi mai scapa vreodata. Se afla in mine, in venele mele, in bataile inimii, in gandurile pe care le am nonstop. E omniprezent ca si o stafie care ma insoteste peste tot. Bucata din mine, cu mine si langa mine. Odata obisnuiam sa-i scriu tot ce simt, cu timpul mi-am dat seama ca nu exista cuvinte care sa exprime tot ce simt pentru el. L-am dorit mereu langa mine, chiar si atunci cand era plecat undeva, asa ca dorinta s-a materializat. Asa a aparut fetita noastra, Beatrice. Prin ea, il am mereu langa mine. E bucatica rupta din el. Expresia ei dimineata imi aminteste de diminetile petrecute langa el, cand isi deschidea somnoros ochii si se alinta spunandu-mi: "Buna dimineata, iubito!". Are expresia lui chiar si atunci cand se enerveaza. In ochii ei il vad pe el, iar in ochii lui ii vad iubirea pentru noi.
Mereu am spus ca iubirea e raspunsul la toate intrebarile. La mine iubirea e medicamentul pentru orice. Atat pentru o durere fizica cat si psihica. E destul sa ma stiu iubita si totul vine de la sine. 
In cazul nostru "iubire", "suflet pereche", "jumatate", e putin spus. Ceea ce e intre noi e mai presus de toate astea. E o completare si o sincronicare care ma uimeste zilnic. Chiar si atunci cand ne certam, gandim la fel si actionam la fel. Ne sincronicam perfect si comunicam telepatic. 
Nu ti-am spus cat de mult apreciez ceea ce faci pentru mine, pentru noi. Nu ti-am spus cat de mandra sunt de tine. Nici nu o sa-ti spun prea des, dar sa stii ca o fac. Aleg sa-ti scriu aici, ca sa ramana intiparit pe veci, putinele cuvinte care pot descrie cat de cat ce simt pentru tine.
Vreau ca peste cativa ani, sa citim impreuna ce am scris aici si sa ne amintim de momentele in care desi la mii de km distanta, noi am rezistat. Am comunicat, ne-am sincronizat, ne-am iubit si am rezistat. Nici nu ma indoiam vreodata. Stiu ca ce e intre noi e mai puternic decat orice poate exista pe pamantul asta. Dragostea noastra ar putea muta muntii din loc. 
In fiecare seara privesc cerul, amintindu-mi cum priveam stelele tinandu-ne de mana si imaginandu-ne diverse scenarii. Iar dimineata, cand ma trezesc si o vad pe ea, te vad pe tine si o iubesc ca si cum ai fi langa noi. 
Mi-ai zis ca ma iubesti mai mult decat pe tine. Habar n-ai cata putere au cuvintele acelea asupra mea. Nu doar ca zambesc, dar ma fac sa ma simt implinita. Ma uimesti mereu cata forta ai, cat de rece esti pe deasupra si cat de cald esti pe dinauntru. Cat de dur esti cu ceilalti si cata iubire imi arati mie. De ar stii toti lucrul acesta, te-ar iubi lumea intreaga. Dar asa, te iubesc doar eu. E de ajuns. Iubirea mea si a fetitei tale face totul.
Avem nevoie unul de celalalt, mereu am avut, de aceea nu a mers cu altii". Curand iubitule, curand vom reintregi omul din care am fost creati.
Cu dragoste, a ta viitoare sotie!

joi, 14 ianuarie 2016

Invitatia

-Tu crezi ca as putea sa va las pentru altcineva? Niciodata. Nu-mi concep viata fara voi, nici macar nu vreau sa mi-o imaginez cum ar arata fara voi doua.
-Nu mi-e frica ca ai putea sa ne lasi, pentru ca Bea va fi mereu a ta si a mea, iar ea trebuie sa fie langa tine, sa te aibe. Iar eu, nu contez atat de tare, oricum sunt mama ei si nu vei mai scapa vreodata de mine, inevitabil ne vom bate" unul de altul. Ea e cea mai importanta acum, pentru ca e singura femeie care e a ta cu adevarat, si e singura care te va iubi mai mult decat o fac eu, iar ea va fi iubirea vietii tale, cea adevarata, pentru totdeauna. Acum stiu ca cealalta femeie din viata ta, este ea, si asta ma bucura enorm de mult.
Cuvintele astea le-am auzit ieri. Au fost cele mai frumoase declaratii de dragoste. Atunci cand cineva nu-si mai poate inchipui viata fara tine si copilul tau, mai ales cand el e tatal, e mai mult decat un simplu: "Te iubesc". E o invitatie la viata, la a trai pana la sfarsitul vietii alaturi de el. 
Nu pot descrie in cuvinte sentimentele de recunostinta, pentru ca am atatea. Si nu sunt lucruri materiale. E iubire, e liniste, e familie, e acasa. Ceva ce multi isi doresc si nu au.