Prima ploaie fericită

E prima zi cand ploua si eu nu plang. De fapt mi-au dat ceva lacrimi de fericire azi dimineata, stand la cafea cu el si realizând cat sunt de norocoasa. Dar e prima zi in care ploua iar eu nu sunt suparata. In schimb am ras cu gura pana la urechi atunci cand, din masina, pregătit de munca, mi-a trimis un pupic pe calea vântului. Cand mi-a zâmbit cu gura pana la urechi, șoptind un "Te iubesc!" auzit doar de mine si de șuierătul vântului. Mai ca-mi venea sa ies in ploaie si sa dansez. Bine, oricum am ieșit si m-am bucurat de ploaie si de iubirea pe care o primesc tot mai des. Afara ploua si e frig, dar in casa e cald si plin de iubire. 

Ii multumesc in gând lui Dumnezeu pentru tot, pentru minunăția de copil pe care il avem, pentru faptul ca el e tatăl copilului meu si ca e soțul meu, pentru faptul ca ne iubeste atat de mult, ca ne iubim atat de mult si pentru familia mea minunata care imi e alături. Ii mai multumesc pentru ca sunt sănătoasa si ma pot bucura de ei si ei de mine. 

Ploua iar mie nu mai imi este dor si frig. Ploua si sunt fericita,împlinita si linistita. Si mai ales, iubita si apreciata.