Idei si cuvinte fara noima

7 octombrie 2016. A trecut ceva timp de cand n-am scris. Nici macar nu mai stiu cate luni a trecut. 
Afara e soare, e cald, cred ca e cea mai calduroasa zi din toamna asta, iar eu stau in casa :)) Ah, toamna. Anotimpul meu de suflet. 
Un amalgam de sentimente se fugaresc in mine. Bucurie si tristete, placere si dor, iubire si neincredere.
Am impresia uneori ca istoria se rescrie. Traiesc aceleasi sentimente si momente la fel ca acum un an sau doi, Sau 3 sau 4. Nici nu mai stiu. Le-am pierdut numarul de cand mi-am pierdut increderea. A luat-o la fuga cat au tinut-o picioarele si m-a lasat goala. Dezbracata si vulnerabila. Mi-e frica ca ma va ataca nesiguranta, iar eu nu am cu ce sa ma apar. 
Sunt precum un lut in mainile celor care ma iubesc si pe care ii iubesc. Nu prea m-au modelat asa cum voiam. Trebuia sa fiu mai tare, asa ca o piatra, sau macar nisip sa ma pot prelinge atunci cand nu vreau sa mai stau intr-un loc. Trebuia sa fiu apa, sa fiu peste tot si nicaieri. In schimb sunt pamant moale pe care il poti modela dupa bunul tau plac. Urasc asta. Nu mai vreau sa ma mulez dupa fiecare, vreau sa ma modelez singura. Asa cum vreau si imi place, asa cum am chef. Azi sunt precum o frunza purtata de vant si care nu atinge pamantul. Sunt intre 2 lumi, care seamana intre ele si care nu ma satisfac deloc. Mi-am pierdut locul si nu mi-l mai gasesc.
-Ce faci, cum esti? 
Acelasi cliseu.
-Nu stiu, sunt bine, cred. Habar n-am. Zambesc cu gandul la o lume a mea, mai buna, mai altfel, o lume a mea.
Clisee si clisee. M-am saturat de ele. Vreau sa simt cum imi pulseaza sangele in vene, vreau sa simt adrenalina. Vreau sa ma simt iubita, sufocata chiar. Sa ma simt libera si fara responsabilitati. Nu captiva intr-o lume care nu e a mea. Eu nu fac parte din specia asta numita oameni. Daca oamenii sunt asa rai, posaci, plictisitori, prosti, necizelati, atunci eu nu sunt om. Sunt extraterestru. In lumea mea oamenii ofera respect si zambete sincere, iubire neconditionata, sprijin si incredere. Multi ma numesc naiva, prea credula, uneori proasta. Asta e doar un punct de vedere, eronat, care nu conteaza. 
Idei si cuvinte fara noima. 



Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Gânduri despre si pentru fetita mea

Imagine
Sunt prea fericita ca sa mai pot scrie. Sunt prea împlinita si egoista ca sa împărtășesc ceea ce simt. Dar totodata trebuie sa scriu unele chestii, care vreau sa rămână întipărite undeva si sa le recitesc cu drag, amintindu-mi prețioasele momente. De cand am devenit mama ei, am evoluat si m-am schimbat. Nu radical, dar simt asta pe pielea mea si in sufletul meu. Iubirea pe care i-o purtam tatălui ei la început, credeam ca e cea mai mare si mai puternica pe care o puteam simți in aceasta viata, însă din data de 17 noiembrie, 2015, am realizat ca e o nimica toată pe langa iubirea necondiționată, pura si atat de strânns legată, ce i-o port ei. Copila asta m-a vindecat de orice durere sufleteasca. M-a facut sa renasc si mai puternica decat inainte si mult mai pura. Mi-a înlăturat orice răutate si ura din suflet, mi-a umplut sufletul de iubire de frumos si m-a facut sa sper la o viata mai buna. Ne-am creat bula noastra roz in care suntem doar noi 3 si pe care o alimentam cu multă iubire, sp
Citiți mai multe

Schimbări

Imagine
Soarele a apus incet. Odată cu el și curajul. Nu mai strălucea nimic in jur, totul era fad și neclar. Ceața se lasă peste hotare și pe ochii ei. Se gândea într-una ce să facă. El era laș, a plecat, la fel ca toți ceilalți. Inima ii bătea într-un ritm accelerat. S-a întors înapoi la căldură, dar se uita pe geam. Se sabotează singură. Îi este bine unde e, e foarte bine, dar totuși se uita pe geam la dezastrul de afară. Ca să nu uite. De ce nu lasă rana să se cicatrizeze ? Nu o înțeleg. Își face rău cu mâna ei. Încerc s-o fac să înțeleagă că e puternica, a reușit atâtea, e cea mai ambițioasă și totuși blândă femeie. Se uita la mine, îmi zâmbește trist, apoi își întoarce capul. Mereu face așa. Crede că zâmbetul ei poate șterge orice urmă de curiozitate de pe fața mea. Și e atât de încăpățânată. Nu am putere s-o scot din starea aia și asta mă terorizează. Sunt frustrată că nu o pot ajuta. O doare sufletul, își chinuie mintea cu tot felul de întrebări și iluzii. I-aș spune sa le lase toate,
Citiți mai multe

Infinit

E trecut de ora 12, dar Trish nu poate dormi. De data asta pentru ca e fericita si mulțumită. Soțul ei doarme linistit si obosit langa ea. Au avut parte de cea mai romantica si pasionala noapte impreuna, au facut dragoste cum n-au facut-o de ceva timp. Săruturi senzuale, atingeri ferme si șoapte fierbinți in ureche. S-au devorat unul pe altul, flamanzi de carne cruda si iubire pura. Se simțeau unul si același. -Îmi plac momentele astea, parca am fii unul. -Și mie, raspunde ea. Asta înseamnă iubire. -Tu esti tot ce am mai de preț pe lumea asta si ma bucur enorm ca esti soția mea. Pentru mine e simplu. Te am langa mine si am tot. Nu mai vreau nimic altceva. Sunt fericit. -Vad si ma bucur ca simți asta si mi-ai spus. Nu voi mai plange la noapte, râde Trish. -De ce sa plângi? -Pentru ca tu vezi totul prea simplu, pe cand eu analizez totul si cand imi da cu virgula, plang. -Da, dar eu vad in ansamblu. Am tot, sunt împlinit si fericit.  -Ma bucur mult ca simți asta si ca am vorbit. Stiu ca m
Citiți mai multe