luni, 3 august 2015

Stand-by

Da-i play si apoi citeste.


Ochii imi joaca feste, nu ma mai lasa sa vad realitatea, imi arata doar ceea ce vor ei sa vad, ca sa ma fac bine. Mintea imi zboara la diverse lucruri incercand sa ma tina departe de durere. In schimb inima, nu e protejata. Bate ca nebuna, zvarcolindu-se in piept, simtind pericolul mai acut ca orice parte a corpului meu. E singura care simte durerea. O doare iar asta o face sa fie si mai agitata decat de obicei. In burtica e razboi, micuta B loveste si se invarte, parca simtind ca ceva nu e in regula cu mama ei. Imi ating abdomenul, mangaind-o, spunandu-i ca totul e in regula, ea nu are de ce sa-si faca griji. Ea va fi bine, mami va fi langa ea mereu si o va apara de rele. 
Tu nu stii ca din momentul conceperii esti o marioneta in mainile mele. Eu nu am control asupra ta, in schimb iubirea da. Iubirea pentru mine e cea care te modeleaza cum vrea si cum simte. Chiar daca nu vrei sa crezi, spunand ca orgoliul tau e mai mare ca orice, ai o constiinta. Ea e mai puternica decat orice orgoliu existent. Ea te face sa te simti bine sau rau. Ratiunea e cea care dicteaza. Constiinta te mustra. Iti pare rau, dar nu indeajuns incat sa spui.
Nu-i nimic, eu stiu. Stiu mai bine decat parintii tai, stiu mai bine decat tine. Mama ta te-a nascut, dar in mine creste o bucata din tine. Care va ramane ampretata pe veci. Care te va simti si mi te va aminti mereu.
Raul facut imi provoaca anumite ganduri, cum ca nu sunt buna de nimic, ca sunt o dezamagire, ca nu voi ajunge nicaieri. Dar iubirea e singura care le invinge pe toate. Iubirea pentru ea, pentru tine, pentru parinti, pentru pamant, soare si luna, e cea care imi da forta. Iubirea pentru frumos si bine e speranta de care fiecare om are nevoie pentru a merge mai departe.
Si uite-ne din nou, in acelasi impas, ii putem spune stand-by. Dar dupa incetarea lui, urmeaza viata. Care merge inainte.

vineri, 17 iulie 2015

Evolutie


Pentru multe femei sarcina e un moment dificil, cu stari de rau, greturi, stari de suparare, chiar plans, pe care nu le intelege nici chiar persoana in cauza . In schimb momentele noastre au fost unice. 
Am primit vestea ca pe o binecuvantare, m-am bucurat de fiecare data cand vedeam burtica crescand, ma bucura si acum loviturile ei, chiar daca uneori devin dureroase. Nu m-au ocolit nici pe mine starile acelea in care te superi din orice si chiar plangi, fara sa intelegi ce se petrece cu tine. Am trecut si inca trec, unele fiind accentuate chiar de cei dragi, nestiind ca o femeie insarcinata e mai sensibila decat una care nu este insarcinata.
Dar minunea asta din burtica ma ajuta sa trec peste orice, sa raman in picioare, chiar daca imi vine sa cad si sa nu ma mai ridic.
Scriu pentru ca vreau sa marchez o alta schimbare, in bine. Se pare ca micuta noastra a inceput sa dea si din manute. Acum o simt prin toata burtica, nu doar intr-o singura parte. Iar asta e un prilej de bucurie si chiar sarbatoare pentru mine. Ma bucura aceste mici lovituri, pentru ca asta inseamna ca e vie, e bine, e activa si totul in regula. 
Uneori le iau ca pe niste cuvinte, prin care imi imaginez ca-mi spune: "Mami, sunt aici si te iubesc, nu mai fi trista." Iar eu nu pot decat sa zambesc cat mai larg si sa ma bucur de moment.

miercuri, 1 iulie 2015

Micuta B



Azi este o zi speciala si unica! Implinesc 20 de saptamani de sarcina. Si 5 luni de cand micuta mea printesa, creste in interiorul meu. M-am surprins stand si gandindu-ma cum as putea descrie starea de fericire si beatitudine pe care o simt, cum as putea descrie dragostea care infloreste si creste odata cu dezvoltarea ei. Asa ca m-am pus pe scris.
Nu pot descrie in totalitate. Sunt fericita. Cam atat pot spune concret. Sunt bucuroasa ca exista, ca mi-a dat Dumnezeu binecuvantarea asta de a o avea, de a avea propriul meu inger.
De cateva zile ea e cea care se trezeste odata cu mine si imi spune: "-Buna dimineata!" prin cateva lovituri pe care le resimt atat de frumos. Nu pot decat sa zambesc. Nu credeam vreodata ca exista vreo lovitura care sa ma faca sa zambesc atat de pur si frumos. Nu stiam ca o creatura atat de mica si in continua dezvoltare, imi poate aduce atata fericire si bucurie in acelasi timp.
Uneori, ocupata cu alte treburi casnice, nu constientizez ca exista, dar are ea grija sa-mi readuca aminte ca ea se afla in interiorul meu, apoape de inima mea, si ca ma iubeste.
O ador! Mi-e atat de draga incat nu as putea niciodata descrie in cuvinte. De-abea astept s-o am in brate, s-o pup, s-o imbratisez, sa ma joc cu ea, s-o vad in bratele tatalui ei, gangurind si zambind.
 E cea mai pura si sincera fericire pe care am resimtit-o vreodata.
Te iubim micuta mea!

vineri, 5 iunie 2015

Copilul meu

Dragul meu copil,

Cu fiecare zi esti tot mai aproape de a te tine in brate. Deocamadata ma multumesc sa te simt in pantecele meu. Simt cum misti, stiu ca-ti faci simtita prezenta. Simt ca esti acolo si-mi transmiti iubire. Sunt fericita zi de zi, fara un motiv anume. Doar faptul ca te stiu acolo in siguranta ma umple de bucurie.
Iti simt bataile inimii chiar daca nu le aud. Iti simt sufletul pulsand in mine.
Iubirea mea pentru tine, creste cu fiecare zi. Pot umple intreg globul pamantesc. Te iubesc.
Stiu ca ma simti, ca simti tot ce fac pentru tine, stiu ca ma auzi.. Esti un copil nascut din dragoste, esti un copil asteptat cu multa iubire. Sper sa simti asta si sa vii sa-ti cunosti noua familie. 
Erai ingeras si vei ramane mereu asa pentru mine, mama ta.
Iti multumesc copilul meu, ca m-ai ales pe mine, sa ma iubesti, sa te iubesc. Iti multumesc ca ne-ai ales pe noi ca parinti. Toate iubirea noastra ti-o vom darui tie.
Promit!

sâmbătă, 23 mai 2015

Dor si fericire


E greu sa vorbesti despre sentimente. Cred ca e cel mai greu lucru de descris. Despre dor s-a scris atata.  N-am de gand sa-l dezbat si eu aici. Zic doar ca mi-e dor.
Dar eu am ceva ce nimeni nu are. O jumatate din omul iubit, de care mi-e dor. O parte din el, care creste si se dezvolta in burtica mea. Am primit ce mi-am dorit si pentru asta ii multumesc lui Dumnezeu zilnic. 
Atunci cand mi-e dor de el, imi pun ambele maini pe burtica si il imbratisez. Fiinta asta angelica si miraculoasa e cea care ma face fericita, e cea care-mi alina dorul si tristetea care ma cuprind uneori. E singurul care ma implineste. E jumatate el si jumatate eu.
Iar atunci cand il vizualizez si il simt in burtica, nu pot decat sa zambesc si sa ma bucur de existenta mea si a lui pe acest pamant.

...si dorul trece. :)

vineri, 24 aprilie 2015

Pentru suflet


E atat de cald afara si frumos, iar vremea asta iti da o stare de fericire simpla si fara prea multe motive. Oricat ai fi de suparat, soarele iti topeste orice rautate din suflet, doar iesi pana afara si stai putin, inspira aerul curat, priveste cerul si ai sa-mi dai dreptate. 
Am iesit cu o carte si anume "Diana cu Vanilie". Citind, m-a umplut de sentimente frumoase si de cuvinte dulci pe care simt nevoia sa le astern. 
Uneori ne simtim goi si fara sentiment, uneori ne doare sufletul cand o persoana iubita ne raneste, alteori nu ne simtim iubiti si atunci intervin gandurile negre. 
Azi mi-am dat seama ca nu ai nevoie de un om pentru a fi fericit. Ai nevoie de Dumnezeu si de tine. Mi-am dat seama ca poti fi fericit si implinit fara bani. Esti liber. 
Afara infloreste totul si prinde viata. 
Dumnezeu ne-a binecuvantat si in mine creste o viata, iar asta nu poate decat sa ma faca sa zambesc si sa ma umple de fericire.
M-a influentat mult vremea de afara, umplandu-mi sufletul de bucurie si caldura. Poate de-aia eram asa inghetati, de la atata frig.
Ia o carte si citeste, te va scoate din rutina asta numita viata, sau pur si simplu iesi la plimbare, roaga-te, ocupa-te de tine, fa-ti timp pentru tine. Iubeste-te, da-ti voie sa plangi cat vrei, apoi revino-ti, nu ramane mult in starea aceea, respecta-te pe tine insuti, ca si ceilalti sa te respecte. Invata sa razi, si razi mult. Bucura-te. Ca traiesti, ca esti sanatos, ca ai tot ce ai nevoie. Ca inca il ai pe Dumnezeu.
Iarta-te.
Doar asa iti vei impaca sufletul si te vei simti mai usor. Iar viata iti va parea mai frumoasa. 
Viata e frumoasa, trebuie doar sa stim din ce unghi s-o privim.

miercuri, 22 aprilie 2015

Iubirea impartita la 3



Ce face iubirea din om. Il face sa-si doreasca atat de tare o parte din omul iubit, incat primeste.
L-am iubit si il iubesc atat de mult incat vroiam o bucata din omul asta de langa mine, dar bucata aia sa fie a mea, sa-mi apartina si sa fie mereu langa mine. Mi-am dorit atat de mult lucrul asta, incat am ramas insarcinata.
Initial eram nesigura, nu prea imi venea sa cred, pana am facut testul, care iesise pozitiv. Bucuria, deja era evidenta, insa nu puteam sta linistita pana nu mergeam la medic. 
Uite ca vine si ziua in care impreuna cu El si cu sufletu la gura intram in cabinet. Plina de emotii, nu mai stiam ce sa zic sau sa intreb, asteptam doar sa intru si sa vad ce se va intampla.
Ma ia asistenta si-mi explica ce trebuie sa fac, ma urc pe calul balan si doctorul isi face treaba. La un moment dat vad ca apare ceva pe un monitor micut. Copilul nostru. E asa mic si firav si e atat de adevarat. Chiar daca eram pe jumatate dezbracata in fata medicului, nu mai conta decat ca il vad si exista. Nu pot descrie sentimentul, zambeam cu gura pana la urechi. In monentul in care i-am auzit bataile inimii, mi s-au umezit ochii de fericire. Aveau un ritm asa rapid (ca al lui taica-so), probabil micutu' avea si el emotii..
A fost prima intalnire cu el. Magica, atat pot spune. Sa-ti vezi bebelu pt prima oara, in burtica, la dar cateva saptamani, magic.
Cand am iesit din cabinet, eram in culmea fericirii. Uitasem de emotii, de rusine sau durere, eram coplesita de bucurie. Mi-am luat in brate iubitul de fata cu toata lumea si radeam ca doi copii. 
I-am aratat poza. Si a ramas mut, de uimire si fericire. Cand l-am privit in ochii, acestia erau umeziti. Lacrimi de fericire. Ce poate fi mai frumos de atat?
Dansam in strada si nu ne pasa ca ne vede lumea. Eram si suntem cei mai fericiti oameni de pe planeta. Rodul iubirii noastre creste, iar asta ne facem sa fim si mai mandrii de noi si de iubirea noastra.