miercuri, 27 ianuarie 2016

I will always love you!




Sunt pe cale sa termin o carte pe care o citeam in vara. Mi-am gasit timp, mai ales seara cand doarme Bea si e așa reconfortant. Cititul ma inspira si ma umple de frumos si iubire. M-a facut să-mi dau seama cat sunt de norocoasa si de iubita. M-a facut să-mi dau seama ca am langa mine doar oameni reali sinceri si care ma iubesc așa cum sunt. M-a facut să-mi dau seama cat te iubesc si ca atata timp cat si tu simți ceva pt mine e destul.
 Te iubesc si mi-e de ajuns. Cartea aceasta m-a facut să-mi amintesc momentele in care ma iubeai cu tot cu minte si suflet. Cand ne contopeam amândoi in plăcere atat fizica cat si sufleteasca. Mi-a adus aminte de nopțile in care ma iubeai atat de tare si fierbinte încât ma topeam la fiecare atingere si cuvânt frumos rostit de tine. Mi-a mai adus aminte de momentele in care îmi spuneai ca ma dorești si ma atingeai dur, apoi ca o recompensa la faptul ca m-ai avut, ma sărutai tandru si ma strângeai in brate. Mi-a amintit de multe zile si nopți alintate in care ne imbratisam si respiram la unison, mie dor sa retrăim momentele acelea. Știu ca vom avea altele si mai frumoase si pline de pasiune. Pana atunci rămâne sa ma gândesc cum te voi iubi atunci cand te voi avea in brate.
 Am de gând să-ți posed fiecare bucățică de piele si fiecare parte a corpului care nu a fost explorata nici măcar de tine. Vreau să-ți iubesc corpul si să-ți zăpăcesc mintea pana cand in ochi, in inima, in minte, in suflet, in respiratie si in fiecare por al corpului tau sunt doar eu. Vreau sa te strâng in brate si sa-ti șterg toate aceste luni de singurătate si lipsa de iubire. Am să-ți ofer tot ce nu am putut din cauza distantei, plusând cu iubirea fetiței tale. Nu promit ca am sa te fac cel mai fericit bărbat din lume, dar promit ca am sa te iubesc toată viata si am sa încerc să-ți fac viata la fel de fericita pe cat e a mea!
 Te ador bărbatul vieții mele!!

sâmbătă, 23 ianuarie 2016

Povestea lui - scurt rezumat


Era o zi de vineri din luna iulie, cand a vazut-o prima data. Isi aminteste perfect ziua aceea, era ziua in care lucra la un jeep pe care ea il cunostea si ii placea la nebunie. Ii picase cu tronc de mai mult timp, insa nu avea circumstantele potrivite pentru a o aborda. Vinerea aceea, destinul a lucrat in favoarea lui. Avand o problema la masina, ea s-a dus singura la el. Nu era singur si nu a mers chiar la el ci la colegul lui. Acesta din urma a incercat sa-l aduca in discutie si pe el dar slabe sanse, pentru ca tipa nu era genul care sa stea la discutii cu 2 baieti necunoscuti. Dupa ce ea a plecat, lui i-a venit ideea de a-i face rost de numarul de telefon. Ce e drept, putin mai greu, pentru ca asa cum spuneam tipa era cam dificila, insa a avut noroc iar efortul a meritat. Astrele lucrau in favoarea lui in aceea vineri. Urmatoarea zi au inceput sa vorbeasca, iar in cea de-a doua, s-au intalnit. L-a fermecat simplitatea ei, felul de a gandi si de a vedea viata. L-au fermecat ochii ei verzi, parul lung si blond si buzele-i pline de senzualitate. I se parea ca aveau ceva special, ca gura aceea care mai mult tacea, spunea lucruri pe care doar el le intelegea. 
S-a indragostit fara sa stie cum, cand sau de ce, stia doar ca o iubeste din clipa in care a sarutat-o. 
Sentimentele i-au dat navala in inima-i ranita si s-a transformat in cel mai iubitor si afectuos barbat, hotarat s-o faca fericita. Din acea duminica au inceput sa formeze un cuplu. Un cuplu sudat de iubire si afectiune, dorinta si ceva unic, care nu avea explicatie. Ii lega ceva puternic, iar ei nu-si explicau ci traiau pur si simplu. Ii era atat de draga incat atunci cand "trecutul" l-a chemat inapoi, acesta a ales sa mearga mai departe alaturi de ea. O iubea pentru ca era simpla si eleganta, in vorbe, in gesturi, in priviri si in comportament. O indragea pentru ca era afectuoasa si plina de iubire, o placea cum il alinta. O adora pentru ca era doar al lui. Pentru ea, el era prima iubire adevarata, prima relatie si primul iubit in adevaratul sens al cuvantului. 
Se napustea adeseori asupra ei precum un lup flaman de iubire si o coplesea de dragoste si afectiune, iar ei ii placea la nebunie sa se simta iubita de un barbat precum el. Nu-si putea da seama cum cineva a putut sa-l lase sa plece. Era atat de protector si stapan pe situatie, plin de iubire si loialitate. Si-a pus in gand sa nu o raneasca niciodata, sa nu o faca sa planga, insa atunci cand i-a fost lumea mai draga, a ranit-o, fara vointa, bineinteles. L-a iertat si au trecut peste toate si mai uniti decat inainte.
Au urmat nopti cu luna plina si stele mii, in care ei, asezati unul langa altul, de mana, priveau stelele si isi imaginau viata perfecta pe care aveau s-o traiasca. Perfecta pentru ei doi, cu o casa doar al lor, un copil sau doi, toti la masa, zambind fericiti.
Jumatate din vis si l-au indeplinit. Au trecut apoape 4 ani de cand sunt impreuna si au o fetita superba de doar 2 luni jumatate. Cu toate ca distanta ii desparte si nu sunt fizic, impreuna, el e mai fericit si mai implinit ca niciodata.

vineri, 22 ianuarie 2016

Luceafarul

Mi-e lehamite de cuvinte. De fapt nu de ele, ci de lipsa lor. Cuvintele sunt singura mea arma. E principalul mod prin care comunic cu oamenii. Si le astept de la ceilalti ca pe aer. Iar atunci cand nu le primesc ma sufoc. Ma sufoca tacerea. Imi provoaca o stare de vid, in care nu exista nici timp si nici spatiu. Exista nimic. Tanjesc dupa ele si nemernicele se fac nevazute lasand in locul lor o urma de nimic. Ale mele mai ca dau pe dinafara si atunci le astern pe hartie sau virtual, doar doar o sa scap de ele, dar ma invadeaza, in minte si-n ganduri. Sunt peste tot, nu scap de ele nicaieri. Unele imi provoaca rau, altele ma bucura, insa lipsa lor e mai rau decat orice.
Sufar in orele tarzii ale noptii si doar cerul mi-e martor. Esti ca un luceafar pe care il implor sa coboare la mine. Si tu stai pe piedestalul tau inghetat si-mi spui ca nu poti. Ma roade faptul ca-mi poti vorbi si nu o faci. Ca preferi sa o "arzi" nemuritor si rece, in timp ce eu cad mereu in mrejele viselor. Doar acolo esti al meu, doar acolo te simt, te vad, te ating si te am. Sentimentele pe care le posed acum sunt urate. Ura, gelozia, posesivitatea, sunt mici copii pe langa ce am in suflet. Cuvintele pot rani, pot taia in carne vie, insa lipsa lor poate omora un suflet intreg. Ma gandesc daca mai am un suflet. Totusi daca o am pe ea, si o iubesc mai mult decat isi iubeste soarele, luna, inseamna ca inca mai am ceva ramas in mine. Farama aia isi cere dreptul iar eu nu pot decat sa i-l ofer. 
Sunt mandra de mine. De ce? Pentru ca sufletul mi-e bucati iar eu inca iubesc. Inca sper si inca simt. Ironic, nu? Sa faci bucati pe cineva si acel cineva sa se ridice, sa-si adune tot de pe jos, sa se uite la tine si sa zambeasca plin de iubire in ochii aceia verzi.
Verdele pe care il iubeai, s-a transformat intr-un verde crud si taios. Nuanta se incalzeste doar cand ii vede ochii ei albastrii. Doar ei mai sunt speranta lor.
Ma gandesc sa definesc ceea ce vreau sa scriu sau simt. Dar nu vreau. De data sta totul e fara logica, desi totul se leaga. Propozitii, fraze, sentimente, idei, cuvinte. Le las sa-si faca de cap, sa se amestece pana ma lasa in pace. Mi-e dor de momentele in care totul avea logica si se legau asa frumos, cu noduri de iubire. Cu cuvinte calde si frumoase. 
Au disparut. Incet, usor, fara sa le simt greutatea. De fapt, nu mai aveau greutate, erau usoare si aruncate in vant. Mi se parea mie ca aerul e greu respirabil, doar ca nu reuseam sa-mi dau seama de ce.
Timpul, se spune ca timpul le rezolva pe toate. Acum doar el isi poate pune amprenta peste tacere. El e singurul in care am incredere, el si karma.
E tarziu si mi-e somn. Sunt franta atat fizic cat si psihic. Merg sa-mi chem luceafarul, cu toate ca stiu ca nu o sa vina niciodata.

marți, 19 ianuarie 2016

The only one


E amuzant cum se schimba totul. Cum niste simple cuvinte venite de la el imi reaseaza lumea la picioare. E singurul care are puterea de a ma ridica dar si cel care ma poate pune la pamant. Nu am alte vicii sau dependente. El e singura mea dependenta, viciul de care nu cred ca voi mai scapa vreodata. Se afla in mine, in venele mele, in bataile inimii, in gandurile pe care le am nonstop. E omniprezent ca si o stafie care ma insoteste peste tot. Bucata din mine, cu mine si langa mine. Odata obisnuiam sa-i scriu tot ce simt, cu timpul mi-am dat seama ca nu exista cuvinte care sa exprime tot ce simt pentru el. L-am dorit mereu langa mine, chiar si atunci cand era plecat undeva, asa ca dorinta s-a materializat. Asa a aparut fetita noastra, Beatrice. Prin ea, il am mereu langa mine. E bucatica rupta din el. Expresia ei dimineata imi aminteste de diminetile petrecute langa el, cand isi deschidea somnoros ochii si se alinta spunandu-mi: "Buna dimineata, iubito!". Are expresia lui chiar si atunci cand se enerveaza. In ochii ei il vad pe el, iar in ochii lui ii vad iubirea pentru noi.
Mereu am spus ca iubirea e raspunsul la toate intrebarile. La mine iubirea e medicamentul pentru orice. Atat pentru o durere fizica cat si psihica. E destul sa ma stiu iubita si totul vine de la sine. 
In cazul nostru "iubire", "suflet pereche", "jumatate", e putin spus. Ceea ce e intre noi e mai presus de toate astea. E o completare si o sincronicare care ma uimeste zilnic. Chiar si atunci cand ne certam, gandim la fel si actionam la fel. Ne sincronicam perfect si comunicam telepatic. 
Nu ti-am spus cat de mult apreciez ceea ce faci pentru mine, pentru noi. Nu ti-am spus cat de mandra sunt de tine. Nici nu o sa-ti spun prea des, dar sa stii ca o fac. Aleg sa-ti scriu aici, ca sa ramana intiparit pe veci, putinele cuvinte care pot descrie cat de cat ce simt pentru tine.
Vreau ca peste cativa ani, sa citim impreuna ce am scris aici si sa ne amintim de momentele in care desi la mii de km distanta, noi am rezistat. Am comunicat, ne-am sincronizat, ne-am iubit si am rezistat. Nici nu ma indoiam vreodata. Stiu ca ce e intre noi e mai puternic decat orice poate exista pe pamantul asta. Dragostea noastra ar putea muta muntii din loc. 
In fiecare seara privesc cerul, amintindu-mi cum priveam stelele tinandu-ne de mana si imaginandu-ne diverse scenarii. Iar dimineata, cand ma trezesc si o vad pe ea, te vad pe tine si o iubesc ca si cum ai fi langa noi. 
Mi-ai zis ca ma iubesti mai mult decat pe tine. Habar n-ai cata putere au cuvintele acelea asupra mea. Nu doar ca zambesc, dar ma fac sa ma simt implinita. Ma uimesti mereu cata forta ai, cat de rece esti pe deasupra si cat de cald esti pe dinauntru. Cat de dur esti cu ceilalti si cata iubire imi arati mie. De ar stii toti lucrul acesta, te-ar iubi lumea intreaga. Dar asa, te iubesc doar eu. E de ajuns. Iubirea mea si a fetitei tale face totul.
Avem nevoie unul de celalalt, mereu am avut, de aceea nu a mers cu altii". Curand iubitule, curand vom reintregi omul din care am fost creati.
Cu dragoste, a ta viitoare sotie!

joi, 14 ianuarie 2016

Invitatia

-Tu crezi ca as putea sa va las pentru altcineva? Niciodata. Nu-mi concep viata fara voi, nici macar nu vreau sa mi-o imaginez cum ar arata fara voi doua.
-Nu mi-e frica ca ai putea sa ne lasi, pentru ca Bea va fi mereu a ta si a mea, iar ea trebuie sa fie langa tine, sa te aibe. Iar eu, nu contez atat de tare, oricum sunt mama ei si nu vei mai scapa vreodata de mine, inevitabil ne vom bate" unul de altul. Ea e cea mai importanta acum, pentru ca e singura femeie care e a ta cu adevarat, si e singura care te va iubi mai mult decat o fac eu, iar ea va fi iubirea vietii tale, cea adevarata, pentru totdeauna. Acum stiu ca cealalta femeie din viata ta, este ea, si asta ma bucura enorm de mult.
Cuvintele astea le-am auzit ieri. Au fost cele mai frumoase declaratii de dragoste. Atunci cand cineva nu-si mai poate inchipui viata fara tine si copilul tau, mai ales cand el e tatal, e mai mult decat un simplu: "Te iubesc". E o invitatie la viata, la a trai pana la sfarsitul vietii alaturi de el. 
Nu pot descrie in cuvinte sentimentele de recunostinta, pentru ca am atatea. Si nu sunt lucruri materiale. E iubire, e liniste, e familie, e acasa. Ceva ce multi isi doresc si nu au.