marți, 23 februarie 2016

Frânturi

Am obosit. Fizic, psihic, nici eu nu mai știu. Ma dor toate. Închipuie-ti un războinic care se intoarce de la lupta, rănit, împușcat, plin de răni sângerânde, dar care inca e in picioare. Merge se târăște, dar nu se lasa. Îsi cunoaste foarte bine destinația si nu se lasa. Asa sunt eu acum. Timpul, distanta, lipsa nu iartă pe nimeni. Dar totuși, toate astea sunt compensate de o iubire pura. De un zâmbet curat si inocent. De doi ochi albaștrii si o inima curată care iubeste necondiționat. Si asta e arma mea. Motivul pentru care inca sunt in picioare si merg mai departe. Voi sunteți destinația mea finala.
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu