vineri, 17 iulie 2015

Evolutie


Pentru multe femei sarcina e un moment dificil, cu stari de rau, greturi, stari de suparare, chiar plans, pe care nu le intelege nici chiar persoana in cauza . In schimb momentele noastre au fost unice. 
Am primit vestea ca pe o binecuvantare, m-am bucurat de fiecare data cand vedeam burtica crescand, ma bucura si acum loviturile ei, chiar daca uneori devin dureroase. Nu m-au ocolit nici pe mine starile acelea in care te superi din orice si chiar plangi, fara sa intelegi ce se petrece cu tine. Am trecut si inca trec, unele fiind accentuate chiar de cei dragi, nestiind ca o femeie insarcinata e mai sensibila decat una care nu este insarcinata.
Dar minunea asta din burtica ma ajuta sa trec peste orice, sa raman in picioare, chiar daca imi vine sa cad si sa nu ma mai ridic.
Scriu pentru ca vreau sa marchez o alta schimbare, in bine. Se pare ca micuta noastra a inceput sa dea si din manute. Acum o simt prin toata burtica, nu doar intr-o singura parte. Iar asta e un prilej de bucurie si chiar sarbatoare pentru mine. Ma bucura aceste mici lovituri, pentru ca asta inseamna ca e vie, e bine, e activa si totul in regula. 
Uneori le iau ca pe niste cuvinte, prin care imi imaginez ca-mi spune: "Mami, sunt aici si te iubesc, nu mai fi trista." Iar eu nu pot decat sa zambesc cat mai larg si sa ma bucur de moment.

miercuri, 1 iulie 2015

Micuta B



Azi este o zi speciala si unica! Implinesc 20 de saptamani de sarcina. Si 5 luni de cand micuta mea printesa, creste in interiorul meu. M-am surprins stand si gandindu-ma cum as putea descrie starea de fericire si beatitudine pe care o simt, cum as putea descrie dragostea care infloreste si creste odata cu dezvoltarea ei. Asa ca m-am pus pe scris.
Nu pot descrie in totalitate. Sunt fericita. Cam atat pot spune concret. Sunt bucuroasa ca exista, ca mi-a dat Dumnezeu binecuvantarea asta de a o avea, de a avea propriul meu inger.
De cateva zile ea e cea care se trezeste odata cu mine si imi spune: "-Buna dimineata!" prin cateva lovituri pe care le resimt atat de frumos. Nu pot decat sa zambesc. Nu credeam vreodata ca exista vreo lovitura care sa ma faca sa zambesc atat de pur si frumos. Nu stiam ca o creatura atat de mica si in continua dezvoltare, imi poate aduce atata fericire si bucurie in acelasi timp.
Uneori, ocupata cu alte treburi casnice, nu constientizez ca exista, dar are ea grija sa-mi readuca aminte ca ea se afla in interiorul meu, apoape de inima mea, si ca ma iubeste.
O ador! Mi-e atat de draga incat nu as putea niciodata descrie in cuvinte. De-abea astept s-o am in brate, s-o pup, s-o imbratisez, sa ma joc cu ea, s-o vad in bratele tatalui ei, gangurind si zambind.
 E cea mai pura si sincera fericire pe care am resimtit-o vreodata.
Te iubim micuta mea!