Ganduri Blonde

E târziu si Trish e trista. Nu mai are lacrimi sa se descarce, asa ca se pune in patul din celălat capăt al camerei. Soțul ei a adormit deja in patul conjugal. Sunt căsătoriți de câțiva ani, dar de ceva timp Trish e tot mai dezamagita de cum decurg lucrurile. Pentru el e simplu. O iubeste si aduce bani in casa. Iar pentru el, asta e de ajuns. Dar Trish vrea afecțiune, vrea iubirea aia nebuna care i-a adus impreuna. Vrea nopți pline de iubire in care sa faca dragoste, apoi sa vorbească pana adorm, fericiti si îmbrățișați. Vrea dimineti cu iubire si miros de cafea. Vrea zile pline de el si de iubirea lui. Ar multumi-o si un singur mesaj de la el care sa-i arate ca in gândurile lui se afla doar ea. Oh si câte ar vrea. Dar nu, lucrurile astea lipsesc cu desăvârșire. Noaptea el adoarme răpus de oboseala, uneori nici noapte buna nu apuca sa-si spună. Dimineata se trezeste devreme si o săruta cuminte pe buze apoi pleaca la munca. Ziua nu dă nici un semn, ocupat fiind cu serviciul, iar cand se...

E prima zi cand ploua si eu nu plang. De fapt mi-au dat ceva lacrimi de fericire azi dimineata, stand la cafea cu el si realizând cat sunt de norocoasa. Dar e prima zi in care ploua iar eu nu sunt suparata. In schimb am ras cu gura pana la urechi atunci cand, din masina, pregătit de munca, mi-a trimis un pupic pe calea vântului. Cand mi-a zâmbit cu gura pana la urechi, șoptind un "Te iubesc!" auzit doar de mine si de șuierătul vântului. Mai ca-mi venea sa ies in ploaie si sa dansez. Bine, oricum am ieșit si m-am bucurat de ploaie si de iubirea pe care o primesc tot mai des. Afara ploua si e frig, dar in casa e cald si plin de iubire.  Ii multumesc in gând lui Dumnezeu pentru tot, pentru minunăția de copil pe care il avem, pentru faptul ca el e tatăl copilului meu si ca e soțul meu, pentru faptul ca ne iubeste atat de mult, ca ne iubim atat de mult si pentru familia mea minunata care imi e alături. Ii mai multumesc pentru ca sunt sănătoasa si ma pot bucura de ei si ei de mine....

Sunt prea fericita ca sa mai pot scrie. Sunt prea împlinita si egoista ca sa împărtășesc ceea ce simt. Dar totodata trebuie sa scriu unele chestii, care vreau sa rămână întipărite undeva si sa le recitesc cu drag, amintindu-mi prețioasele momente. De cand am devenit mama ei, am evoluat si m-am schimbat. Nu radical, dar simt asta pe pielea mea si in sufletul meu. Iubirea pe care i-o purtam tatălui ei la început, credeam ca e cea mai mare si mai puternica pe care o puteam simți in aceasta viata, însă din data de 17 noiembrie, 2015, am realizat ca e o nimica toată pe langa iubirea necondiționată, pura si atat de strânns legată, ce i-o port ei. Copila asta m-a vindecat de orice durere sufleteasca. M-a facut sa renasc si mai puternica decat inainte si mult mai pura. Mi-a înlăturat orice răutate si ura din suflet, mi-a umplut sufletul de iubire de frumos si m-a facut sa sper la o viata mai buna. Ne-am creat bula noastra roz in care suntem doar noi 3 si pe care o alimentam cu multă iubire, sp...

De mică tindeam mereu spre perfectiune. Sa fac totul perfect, "ca la carte". Sa scriu cat mai frumos, sa învăț cat mai bine, sa arat impecabil, sa ma comport cat mai respectuos si frumos, sa am grija sa vorbesc cat mai corect, sa-i fac pe ai mei mândrii de mine. Dar cu cat am crescut mi-am dat seama ca nu totul poate fi perfect. Suntem oameni si greșim, e normal. M-am lasat păgubasa la un moment dat, cand mi-am dat seama ca oricât as incerca sa fac totul perfect, nu iese. Nu de fiecare data.  Am întâlnit si avut parte de oameni frumosi in viata mea langa care am învățat ca e normal sa nu fii perfect, ar însemna sa fii robot. M-au învățat ca e normal sa greșești, ca e normal sa nu-ti iasă totul ca la carte si ca fericirea o găsești in lucruri marunte. Ca fericirea celorlalți te poate împlini mai mult decat fericirea ta proprie.  Pana in prezent imi găseam fericirea in lucruri minore, precum o carte citită, o seara petrecuta cu familia, depănând amintiri, o zi petrecuta cu iubi...

Cand mi-am creat primul blog aveam in minte ideea de jurnal. Acel jurnal in care scrii despre tine, despre sentimente, idei, momente, oameni de langa tine. L-am facut public pentru ca asa am vrut. Asa am simțit in acel moment. M-am gândit ca poate si altcineva simte ca mine si s-ar bucura sa se regăsească in cuvintele mele. Era un spațiu intim in care reveneai doar pentru ca vroiai.  Nu era loc de bârfa sau răutăți, invidii sau nervi. Blogul meu era despre viata si despre mine cu sinceritate.  După cateva luni m-am îndrăgostit de un băiat cu ochii căprui si care era pasionat de mașini la fel de mult ca mine. Ne unea aceasta pasiune comuna. Am început sa scriu despre el. Blogul meu se transforma dintr-un jurnal, într-un roman de dragoste. Simțeam atat de intens totul încât nu puteam tine in mine, asa ca ma descărcam acolo. După vreo 2 ani in care totul a fost plin de iubire, adrenalina, nervi, gelozie, momente frumoase si unele mai putin frumoase, ne-am despărțit. Distanta si-a...

Am obosit. Fizic, psihic, nici eu nu mai știu. Ma dor toate. Închipuie-ti un războinic care se intoarce de la lupta, rănit, împușcat, plin de răni sângerânde, dar care inca e in picioare. Merge se târăște, dar nu se lasa. Îsi cunoaste foarte bine destinația si nu se lasa. Asa sunt eu acum. Timpul, distanta, lipsa nu iartă pe nimeni. Dar totuși, toate astea sunt compensate de o iubire pura. De un zâmbet curat si inocent. De doi ochi albaștrii si o inima curată care iubeste necondiționat. Si asta e arma mea. Motivul pentru care inca sunt in picioare si merg mai departe. Voi sunteți destinația mea finala.  

Sunt o ciudata, dar crede-ma ca in momentele mele bune sunt cea mai fermecătoare. Sunt cea mai perfecționistă femeie din lume si cu toate astea trăiesc in haos. Îmi place să-mi fac planuri si liste si sfârșesc prin a le face pe toate in cu totul alta ordine de idei, dar mereu le bifez pe toate. Mintea mea funcționează in situații critice, doar atunci e forțata sa funcționeze la capacitate maxima. Instinctele îsi fac apariția in momentele de adrenalina.  Îmi place la nebunie sa conduc cu viteza. Cat merge mașina de tare. Ador sa-i aud motorul cum rage la putere cat mai mare. Sa simt adrenalina cum îmi invadează venele si fiecare por din corp. Atunci ma simt vie.  Iubesc un bărbat cu tot ce am eu mai bun si simt ca sunt iubita la maxim de el. Îmi ador fetita, care e copia mea mai mică si de care sunt mândra. Maxim! O ador pe mama si pe sor'mea, ele 3 sunt femeile din viata mea. Si mai am 2 surori de la alte mame. Cică îmi sunt prietene, dar îmi sunt parte din suflet amândouă. Va...