miercuri, 22 aprilie 2015

Iubirea impartita la 3



Ce face iubirea din om. Il face sa-si doreasca atat de tare o parte din omul iubit, incat primeste.
L-am iubit si il iubesc atat de mult incat vroiam o bucata din omul asta de langa mine, dar bucata aia sa fie a mea, sa-mi apartina si sa fie mereu langa mine. Mi-am dorit atat de mult lucrul asta, incat am ramas insarcinata.
Initial eram nesigura, nu prea imi venea sa cred, pana am facut testul, care iesise pozitiv. Bucuria, deja era evidenta, insa nu puteam sta linistita pana nu mergeam la medic. 
Uite ca vine si ziua in care impreuna cu El si cu sufletu la gura intram in cabinet. Plina de emotii, nu mai stiam ce sa zic sau sa intreb, asteptam doar sa intru si sa vad ce se va intampla.
Ma ia asistenta si-mi explica ce trebuie sa fac, ma urc pe calul balan si doctorul isi face treaba. La un moment dat vad ca apare ceva pe un monitor micut. Copilul nostru. E asa mic si firav si e atat de adevarat. Chiar daca eram pe jumatate dezbracata in fata medicului, nu mai conta decat ca il vad si exista. Nu pot descrie sentimentul, zambeam cu gura pana la urechi. In monentul in care i-am auzit bataile inimii, mi s-au umezit ochii de fericire. Aveau un ritm asa rapid (ca al lui taica-so), probabil micutu' avea si el emotii..
A fost prima intalnire cu el. Magica, atat pot spune. Sa-ti vezi bebelu pt prima oara, in burtica, la dar cateva saptamani, magic.
Cand am iesit din cabinet, eram in culmea fericirii. Uitasem de emotii, de rusine sau durere, eram coplesita de bucurie. Mi-am luat in brate iubitul de fata cu toata lumea si radeam ca doi copii. 
I-am aratat poza. Si a ramas mut, de uimire si fericire. Cand l-am privit in ochii, acestia erau umeziti. Lacrimi de fericire. Ce poate fi mai frumos de atat?
Dansam in strada si nu ne pasa ca ne vede lumea. Eram si suntem cei mai fericiti oameni de pe planeta. Rodul iubirii noastre creste, iar asta ne facem sa fim si mai mandrii de noi si de iubirea noastra.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu