Conversatie intre suflete pereche

-Hai sa vorbim.
-Despre ce?
-Despre orice vrei tu.
-Ok, ce zici sa desfaci o sticla de vin pana gasesc un subiect destul de bun pt tine?
Defac sticla de vin si torn in 2 pahare. Ma intorc pe pat si il intreb:
-Ai gasit?
-Da. Ce ai zice sa vorbim prin tacere, respiratii si batai de inima?
-Bine, hai s-o facem!
Se asterne o tacere linistita, una mormantala dar in care noi ne simteam unul pe altul. 
In care ne intelegeam prin aerul respirat si pulsul regulat. Identici. Sufletele noastre comunicau. 
Intr-un mod nemaipomenit. La un moment dat, parca telepatic, ne-am atins mainile. 
M-a prins in stransoarea lui care-mi transmitea: "Nu te voi lasa niciodata!"
La un moment dat simt cum pluteste in aer o tensiune. Ne doream dar ne amageam. 
Vroia sa vada cat rezistam asa.
Normal ca nu i-am rezistat. M-am napustit asupra lui. Prima data tandru si senzual. 
Saruturi usoare, dar care sa-i transmita dorinta.
Era la fel de nerabdator ca si mine. 
Dar ne-am oprit. Ne priveam in ochi, ne mangaiam reciproc fetele si ne vorbeam din priviri.
Simteam cum imi spune:"Esti cea mai frumoasa fiinta de pe planeta si esti a mea!"
Iar eu ii transmiteam iubirea prin verdele pal din ochii plini de lacrimi.
Singura conversatie pe care doar sufletele pereche o pot intelege.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Gânduri despre si pentru fetita mea

Schimbări

Infinit